Mc 1,40-45
Curățarea unui lepros
În textul evangheliei de astăzi, un lepros a venit la Isus și i-a spus rugându-l, Dacă vrei, poţi să mă cureţi. Isus este foarte binevoitor și îl vindecă, îl vindecă, însă nu de la distanță ci de aproape, prin atingere. Întâlnirea dintre Isus și lepros a fost relatată și în celelalte evanghelii sinoptice. Din punct de vedere biblic, după cum ne descrie și cartea Leviticului la capitolul 13, lepra ca boală cuprindea o gamă largă de alte boli ale pielii și nu reprezenta numai lepra din ziua de astăzi. Era ultima formă de impuritate, de necurăție fiindcă rupea pacientul din comunitate și îl transforma într-o adevărată sursă de contaminare pentru ceilalți. De aceea, de fiecare dată când aceștia erau nevoiți să iese 
din comunitate trebuiau să facă gălăgie pentru ca oameni să știe că trebuie să păstreze distanța. Iar asta fiindcă legea îi proteja pe restul prin separarea leproșilor de restul lumii, însă ceea ce nu făcea legea era să și vindece lepra. Numai preoți și nu doctori puteau să spună dacă o persoană a fost curățată de lepră și îi permitea să se reîntoarcă în comunitate după ce acesta efectua întregul ritual de purificare. Însă lui Isus, din contră, nu îi era frică să îi atingă pe acești leproși pentru ca să îi poată vindeca. După vindecare, cu toate că Isus era o autoritate mult mai mare decât legea, el nu s-a contrazis cu ea, ci în schimb, îi poruncește bărbatului abia vindecat, să se supună legii prin a se arăta unui preot.
Din acest pasaj evanghelic, Isus ne învață două lucruri. Primul lucru pe care ne învață este că nu ajunge să iubim doar de la distanță. Nu există iubire numai de la distanță, iar asta fiindcă aceasta nu va dura prea mult. Iată de ce vindecarea necesita și implicarea, nu doar a banilor, a timpului, a tehnici și talentului, ci mai presus de toate, a implicării personale. Vindecarea necesită ca noi să atingem, să facem contact și să conectăm carnea de carne, mâna de rană. Cei care lucrează pentru cei bolnavi au descoperit că puterea de a vindeca și recuperarea este reală, mai ales prin atingerea sau contactul fizic. Iar asta fiindcă doar astfel vom putea trimite un mesaj de reasigurare, de liniștire și de a rămâne-cu-celălalt care are puterea de a dispersa, de a împrăștia sentimentul de abandon și de respingere.
Însă există multe alte dăți, momente, în care dorim să fim la o distanță sigură, alți ne-ar putea atrage înapoi sau prea aproape, atât emoțional cât și fizic, iar asta fiindcă ne este frică ca atingerea noastră să fie respinsă sau înțeleasă greșit sau că am putea să fim și noi contaminați. Însă Isus ne arată că iubirea sa nu este la un kilometru distanță. El merge aproape de leproși, îi atinge și le spune: Vreau, curăță-te! Fiindcă pentru el, iubirea de la distanță nu este îndeajuns. El ne mai arată că iubirea sa este atât de mare încât s-a făcut asemenea nouă pentru a putea fi aproape de noi și pentru a putea trăi în mijlocul nostru.
Al doilea lucru, trebuie să avem credință și curaj asemenea leprosului din evanghelia de astăzi. Leprosul nu era plin de milă-de-sine așa că Isus a putut să dovedească că are o adevărată compasiune și milostivire. Însă datorită acțiunii îndrăznețe a leprosului Isus devine și mai îndrăzneț în acțiunile sale. Lui Isus i s-a făcut milă şi, întinzând mâna, l-a atins şi i-a spus: „Vreau, curăță-te!” Cu toți cunoaștem durerea suferinței în tăcere, neașteptând să o împărtășești cu oameni care sunt gata să ducă această suferință cu noi și pentru noi. Iar leprosul ne arată că nu este de ajuns și corect să păstrezi liniștea, să taci atunci când suferim. El era o persoană în nevoie, care nu se mulțumea cu suferința în tăcere. El striga la Domnul în rugăciune spunând: Dacă vrei, poţi să mă cureţi”
În încheiere să nu uităm că Domnul ne învață astăzi că nu ajunge să iubim doar de la distanță ci să avem credință și curaj asemenea leprosului de astăzi. Amin
