Mt 14,22-36
In textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi vom vedea că discipoli sunt înspăimântați de furtună cu toate că erau cu toți pescari. Ei sunt și mai speriați când văd o fantomă. Însă, ce e mai rău e faptul că ei îl consideră pe Isus, o fantomă. Însă, când Isus le spune că este El, Petru imediat dorește să meargă la dânsul pe apă. El deja făcuse câțiva pași când, deodată observă că începe să se scufunde. El începuse să se scufunde fiindcă în loc să se concentreze asupra lui Isus el a început să de-a atenție vântului. El a început să se 
scufunde în momentul în care atenția lui nu mai era asupra lui Isus ci asupra vântului puternic. El se uită în jos în loc să se uite în sus la Dumnezeu. Aceasta e și ceea ce se întâmplă cu noi în momentul în care dăm atenție mai puțină lui Isus și dăm atenție mai multă dificultăților și problemelor noastre.
Important e să nu ne uităm în jos ci să ne uităm în sus la Dumnezeu. Să nu ne uităm la furtuna problemelor și dificultăților noastre ci să fim atenți lui Isus. Să ne fixăm ochii doar la Isus. Cineva spusese că tendința naturală e aceea de a ne concentra asupra dificultăților, asupra vântului și asupra valurilor, asupra sensului si nu asupra a fi stăpân. De aceea va trebui să ne fixăm inima și voința asupra lui Cristos. Încrederea în puterea și tăria mâinii sale mântuitoare, salvatoare. El nu ne va da drumul niciodată. Dacă ne va chema la o muncă anume, la o anumită cale de a fi, la un nivel mai mare de credință, tot el ne va da tot ceea ce avem nevoie.
