In 21,15-19
Cristos înviat a fost cel care l-a întrebat pe Petru. Același Isus care a suferit umilința, moartea de pe mâna iudeilor și a celor care l-au abandonat, de prieteni săi, iar mai presus de acestea, Petru a fost cel care a primit numele de stâncă. Pe de o parte a fost Petru. Cel care a mărturisit loialitatea lui chiar și cu prețul morții, chiar dacă toți ceilalți îl vor abandona pe Isus. A fost același Petru care nu a fost capabil să se abțină în grădina Ghetsimani, și nici în templu când a fost întrebat de trei ori, dacă și el e unul dintre ei. Un lucru e clar că sigur a fost o întâlnire destul de dureroasă pentru amândoi. A fost o întâlnire unde iubirea cerea tot mai mult de la fiecare dintre ei.
Prima cerere de iubire a fost cea care trece de la mărturisire la acțiune. La urma urmei, sinceritatea cuiva se vede cel mai bine în ceea ce face. Iubirea poate că trebuie de multe ori mărturisită însă aceasta cu siguranță cere mai mult acțiune. Paște oile mele, este ceea ce Isus i-a spus lui Petru după ce l-a întrebat dacă îl iubește. Oare căsătoriile nu continuă prin spălarea vaselor, prin a merge acasă după servici, prin a petrece timp cu copii, prin a asculta de partenerul de viață? Iubirea dorește mai mult decât cuvinte. Paște oile mele!
Cea de-a doua cerere de iubire e cea care trece de la durere la iertare. Durerea ne poate tăia răsuflarea de iubire. Decât dacă iubirea se poate hrăni din amintirile bune și credință mult mai reală, prezentă decât durerea. Acesta este motivul pentru care Isus l-a întrebat pe Petru din nou dacă îl iubește. Mă iubești tu mai mult decât aceștia? Iar Petru, plin de umilință a apelat la credința lui Isus în iubirea sa. Doamne tu știi că te iubesc. Fără aceasta nu poate exista iertare. Fără iertare nu poate fi vorba de iubire. Fiindcă iubirea dorește mai mult decât durerea, dorește iertarea. Tu știi că te iubesc.
Iubirea dorește mai mult.
Dorește mai mult decât mărturie.
Dorește mai mult decât durere.
