Lc 1,5-25
Există o vorbă care spune că Dacă pare prea bun ca să fie adevărat, atunci probabil că e. Acesta pare să fie gândul lui Zaharia din textul evangheliei de astăzi, după ce îngerul Gabriel i-a dat marea veste că Elisabeta și el vor avea un copil. Fiindcă s-a îndoit de cuvintele îngerului, Zaharia a fost lăsat mut. Ceea ce nu a reușit preotul să vadă a fost faptul că cu Dumnezeu totul e posibil. Astfel vă invit să trecem prin următoarele trei puncte.
Primul că Dumnezeu a avut un plan pentru mântuirea omului. Poate că a durat secole ca să îl ducă la desăvârșire, însă planul avea să fie împlinit. Iar Zaharia și Elisabeta aveau un rol de jucat, acela de a fi părinți premergătorului lui Isus. Faptul că amândoi erau bătrâni, nu conta mai deloc, fiindcă nimic nu este imposibil cu Dumnezeu. Dar noi? Suntem noi gata să fim folosiți de Dumnezeu pentru propriile sale scopuri? Suntem noi dornici să facem voia lui Dumnezeu în viețile noastre chiar dacă este extrem de dificil? Sfântul Francisc se ruga astfel, Doamne, fă-mă un instrument al păcii tale. Ce dorește Dumnezeu ca noi să facem?
Al doilea e că Dumnezeu alege pe cine dorește el. El l-a ales pe Zaharia, Elisabeta și alți pentru scopurile sale. El i-a ales pe fiecare dintre noi pentru o sarcină anume, specială. Acesta este motivul pentru care ne-a creat. Așa că întrebarea e, avem noi de gând să ratăm ori pierdem misiunea pe care Dumnezeu o are în minte pentru noi?
Al treilea e că Dumnezeu duce mereu la împlinire planul său. Poate că a durat enorm de mult ca Mântuitorul să apară însă a apărut. În viață fiecare are propriul său timp și timpul lui Dumnezeu. De obicei când dorim ceva, dorim în propriul nostru mod, în propriul nostru timp. Ceea ce e complet greșit fiindcă va trebui să îi permitem lui Dumnezeu să își ducă la împlinire planul său în viețile noastre. Ceea ce va trebui noi să facem e să fim pregătiți mereu să facem voința lui Dumnezeu.
Dumnezeu are un scop pentru viețile noastre. Întrebarea e, e acesta împlinit?
