Mc 4,35-41
A existat la un moment dat o fetiță mica și tatăl ei care treceau pe jos un pod. Tatăl i-a cerut fetiței să îl țină de mână însă ea i-a cerut ca el să o țină pe ea de mână. Tatăl a întrebat-o care e diferența dintre una și cealaltă. Fetița i-a răspuns că Dacă te prind eu de mână, s-ar putea să îți dau drumul însă dacă mă prinzi tu de mână, indiferent de ce se întâmplă, știu că nu îmi vei da drumul niciodată. Dumnezeu ne ține strâns de mână în ciuda strânsoarei slabe a credinței noastre.
Tot la fel și în textul evangheliei de astăzi, unde vom vedea cum Isus doarme în barca răvășită de vânt și furtuna de pe mare. Discipolilor le era frică de ceea ce s-ar putea întâmpla. Le era frică pentru viețile lor cu toate că Domnul lor Isus se afla cu ei în barcă. Această situație ne revelează faptul că discipoli aveau o credință adormită. Ei erau adormiți față de Cristos în timp ce Isus era prezent cu ei, acolo, chiar în ceasul lor de nevoie. Chiar și acum, Domnul este mereu prezent. De aceea în momentele noastre libere va trebui să ne adresăm exact aceiași întrebare, Îți este frică? Nu ai deloc credință? Recunoști prezența Domnului din noi, mai ales când întâlnim furtuna adversității, durerii și a ispitelor?
