Lc 6,39-42
Judecându-i pe ceilalți
Există un sfat care sună cam așa, Nimeni nu poate oferi ceea ce nu are. Un preot spusese într-una din omiliile sale că un poster imens al misiunii pentru cei orbi ilustra un băiat cu ochii acoperiți care se folosea de un băț pentru a trece strada.
Cartea proverbelor (29,18) ne-a oferit și ea un sfat, Când nu este viziune, poporul ajunge la dezordine. Ce ne spune nouă această imagine a ghidului orb și a unui ochi rău? Ochiul rău, dacă e lăsat netratat și un ghid orb pot duce doar la un singur lucru, la dezastru! Noi putem să îi învățăm pe ceilalți doar ceea ce am fost învățați noi înșine. Cum îi putem ajuta pe ceilalți să își învingă greșelile dacă noi suntem orbiți de propriile noastre greșeli?
De asemenea rabini evrei adesea avertizau oameni: Cel care își judecă aproapele favorabil va fi și el judecat favorabil de Dumnezeu. Cineva comentase că e ușor să judeci greșit pe cineva și că e destul de greu să fii imparțial în judecată. Judecata noastră făcută asupra celorlalți este adesea în afara persoanei iar asta fiindcă noi nu avem cum să privim înăuntrul persoanei sau nu avem acces la toate faptele sau suntem influențați de instinct sau de reacții ne-rezonabile față de alte persoane. E mai ușor să găsești greșeli în ceilalți decât în tine însuți. Isus a afirmat un principiu ceresc asupra căruia noi va trebui să ne bazăm viața. Ceea ce dai altora și modul în care îi tratezi pe ceilalți ți se va întoarce înapoi.
Textul evangheliei de astăzi conține unele observații, destul de inteligente însă și destul de evidente: orbul nu poate conduce un alt orb; nu putem îndrăzni să corectăm greșelile celorlalți oameni când noi înșine suntem plini de lucruri ce trebuie corectate.
Acestea sunt sfaturi foarte bune pentru toți creștini: dacă dorești să schimbi viața altor oameni, atunci va trebui să începi cu propria ta viață. Dacă dorești să îi evanghelizezi pe ceilalți atunci va trebui să punem în practică noi înșine aceste valori. Însă de cele mai multe ori, facem toate acestea doar pentru ca să nu fim acuzați de ipocrizie, doar pentru a arăta ceva ce nu suntem. Îi ajutăm pe ceilalți, îi învățăm și îndrumăm nu pentru că suntem într-o poziție în care putem să îi ajutăm, îndruma sau învăța și că noi suntem mai buni decât ei ci fiindcă noi le-am practicat mai întâi, pe noi înșine.
Dacă dorim să fim îndrumători și profesori pentru ceilalți, atunci va trebui să avem viziune clară asupra destinației dorite și o hartă care să ne arate unde e și cum se ajunge acolo. Dacă destinația noastră este cerul, atunci există numai o singură cale iar acea cale este calea crucii lui Isus Cristos. În crucea lui Cristos, păcatul este iertat iar păcătosul este făcut din nou întreg, corupția și întunericul oferă cale liberă pentru lumină și adevăr, moartea este înfrântă iar viața cea nouă este restaurată.
Dacă dorim să îi îndrumăm pe ceilalți la Cristos, atunci nu ajunge să ne proclamăm pe noi înșine îndrumători, ghizi sau chiar să fim chemați de Cristos să fim ghizi. Va trebui să dorim să fim asemenea lui sau să fim asemenea lui Cristos. Va trebui să învățăm de la el arta mântuirii sufletelor. Va trebui să fim umili în realizarea faptului că mereu există ceva în plus pe care îl putem învăța de la el.
În încheiere vă invit să reflectăm și să urmăm sfatul următor al lui Francis J. Kong din cartea sa intitulată Câte o zi pe rând, unde spunea că E bine să fii important însă e important să fii bun. Amin
