Luni din săptămâna a 28-a de peste an

Lc 11,29-32

Cererea unui semn

Iubim miracolele. Când auzim, de exemplu, că ochii unei statui a sfintei Fecioare Maria plânge cu lacrimi de sânge sau că a apărut unei anumite persoane, imediat fugim în acel loc și cerem un miracol. Doar priviți la numeroasele cruciade după miracole ce loc peste tot prin lume. Privi-ți la numeroasele grupuri spirituale organizate de lideri care susțin că vindecă boli și că fac lucruri excepționale.

În textul evangheliei de astăzi, oameni îi cer lui Isus un semn, un miracol pentru a dovedi că el este cu adevărat Mesia trimis de Dumnezeu. Însă Isus nu le dă nici un semn decât semnul care i-a fost dat lui Iona, omul care a fost trimis la Ninive pentru a predica convertirea. Această mulțime nu urmărește cunoașterea învățăturilor lui Cristos ci doar satisfacerea unei curiozități însetată de minuni. Cristos cunoaște motivele pentru care s-au adunat. Ei au venit pentru a-l vedea făcând minuni pentru ca atunci când se întorc acasă să aibă ce să discute cu ceilalți. Spre diferență de regina din Sheba, un străin, care venise doar pentru a-și satisface curiozitatea în ceea ce privea înțelepciunea regelui Solomon însă care nu și-a lăsat mintea informată, mai ales în ceea ce privește cunoașterea adevăratului Dumnezeu și slujirea lui. Isus are mult mai multă înțelepciune și mult mai multă învățătură cerească decât se găsește în toate scrierile și cuvintele lui Solomon și totuși acești oameni nu acordă o prea mare atenție la ceea ce le spune Cristos cu toate că el este în mijlocul lor.

În pericopa evanghelică de astăzi Isus ne arată două lucruri. Primul, Isus le spune oamenilor din timpul său că marea și convingătoarea dovadă a faptului că Cristos a fost trimis este învierea sa din morți. Această înviere este simbolizată de profetul Ioan care a fost aruncat în mare, și care a stat trei zile în burta peștelui, după care a ieșit viu și a predicat pocăința Ninivitenilor. El le predică, fapt cu care îl depășește cu mult pe Iona profetul, mult mai puternic și totuși nici unul din acei oameni nu se întorc de la căile lor rele, asemenea oamenilor din Ninive.

Al doilea lucru, el le vorbește oamenilor despre semnul pe care îl așteaptă Dumnezeu de la noi prin care să ne dovedim credința. Această dovadă poate consta în practicarea serioasă a credinței noastre, de a crede și de a fi mereu gata să ne vestim credința și altora. Iar asta fiindcă Cristos nu doar că a predicat în cele patru colțuri ale templului și sinagogilor. El a predicat și în alte locuri. Apostoli săi au primit porunca să predice evanghelia la toate popoarele, și tot la fel și toți discipoli și cei care îl urmează.

În încheiere aș dori să împărtășesc cu voi o povestioară pe care am citit-o zilele acestea pe internet despre Isus și Satana. Isus și Satana se întreceau într-o bună zi care este cel mai bun la calculator. S-au așezat amândoi și au început să scrie. Au făcut toate tipurile de sarcini precum rapoarte, email-uri, au trimis fișiere, au downloadat.

Înainte de terminarea timpului, fulgere, tunete, ploaia a început să cadă iar curentul s-a și oprit. Satana a început să blesteme. Isus însă doar stătea. Când electricitatea a revenit Satana pierduse tot ceea ce făcuse. Însă Isus a început să printeze fișierele sale. Satana a strigat, Ai trișat.

Isus zâmbea pentru că el a făcut ceea ce Satana nu știa să facă, adică Isus salvează.

Acesta este cel mai mare semn, cel mai mare miracol pe care Isus ni-l dă nouă tuturor: că ne salvează. Amin