Luni din săptămâna a 27-a de peste an
Culoare: verde
Psaltire: III
Liturghie la alegere,
prefaţă comună
Gal 1,6-12
Ps 110
Lc 10,25-37
LECTURA I
Evanghelia n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om,
ci am primit-o prin revelaţia lui Isus Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni 1,6-12
Fraţilor, mă mir că aţi trecut atât de repede de la cel care v-a chemat, prin harul lui Cristos, la o altă evanghelie. 7 De fapt, nu este alta, ci sunt doar unii care vă tulbură şi vor să schimbe evanghelia lui Cristos. 8 Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar predica o altă evanghelie în afară de aceea pe care v-am predicat-o, să fie anatema! 9 Aşa cum am mai spus, o spun acum din nou: dacă cineva vă predică o altă evanghelie în afară de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! 10 Caut eu oare acum bunăvoinţa oamenilor? Sau a lui Dumnezeu? Ori caut eu să plac oamenilor? Dacă aş căuta să plac oamenilor, n-aş fi slujitorul lui Cristos. 11 Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că evanghelia predicată de mine nu este după om: 12 nici n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci am primit-o prin revelaţia lui Isus Cristos.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 110(111),1-2.7-8.9 şi 10c (R.: cf. 5b)
R.: Domnul îşi aduce aminte în veci de alianţa sa.
sau:
Aleluia.
1 Îl voi lăuda pe Domnul din toată inima,
în sfatul celor drepţi, în mijlocul comunităţii.
2 Mari sunt lucrările Domnului, vrednice de luat în seamă
de către toţi cei care îşi găsesc plăcerea în ele. R.
7 Lucrările mâinilor lui sunt adevăr şi judecată,
toate orânduirile lui sunt neschimbătoare,
8 statornicite pentru veci de veci,
făcute în adevăr şi dreptate. R.
9 El trimite poporului său răscumpărarea,
stabileşte pe veci alianţa sa.
Sfânt şi înfricoşător este numele lui.
10c lauda lui rămâne pentru totdeauna. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 13,34ab
(Aleluia) Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum eu v-am iubit, spune Domnul! (Aleluia)
EVANGHELIA
Cine este aproapele meu?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,25-37
În acel timp, iată că un învăţat al Legii s-a ridicat ca să-l pună la încercare, spunând: “Învăţătorule, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 26 El i-a zis: “Ce este scris în Lege? Cum citeşti?” 27 Acesta, răspunzând, a zis: “Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” 28 El i-a spus: “Ai răspuns bine, fă aceasta şi vei trăi!” 29 Acela însă, voind să se justifice, i-a spus lui Isus: “Şi cine este aproapele meu?” 30 Isus a continuat: “Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut în mâna tâlharilor care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au strivit în bătaie, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31 Din întâmplare, a trecut pe drumul acela un preot, dar, văzându-l, a trecut mai departe. 32 La fel şi un levit, fiind prin locul acela, văzându-l, a trecut mai departe. 33 Dar un samaritean oarecare, ce călătorea, a venit lângă el şi, văzându-l, i s-a făcut milă. 34 Apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând untdelemn şi vin. Apoi, urcându-l pe animalul său de povară, l-a dus la un han şi i-a purtat de grijă. 35 În ziua următoare, a scos doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a spus: «Îngrijeşte-te de el şi ceea ce vei mai cheltui îţi voi da când mă voi întoarce!» 36 Cine dintre aceştia trei crezi că este aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor?” 37 El a răspuns: “Cel care a avut milă de el”. Atunci Isus i-a spus: “Mergi şi fă şi tu la fel!”
Cuvântul Domnului
Luni din săptămâna a 27-a de peste an – 3
Lc 10,25-37
Parabola Bunului Samaritean
Un preot într-una din omiliile sale spusese că atunci când vă bucurați că gătiți, mâncarea va avea un gust mai bun. Cu alte cuvinte, unul dintre ingredientele unei vieții fericite este iubirea.
În textul evangheliei de astăzi, am auzit despre un tânăr învățat al legii care i-a adresat următoarea întrebare lui Isus: Cine este aproapele meu? Uneori privim la această întrebare într-un mod negativ, ca și cum tânărul învățat al legii ar adresa o întrebare prin care ar dori să se justifice pe sine însuși sau probabil să nu fie bătut de Isus.
Cine este aproapele meu? Existau diverse grupări, în timpul lui Isus, care înțelegeau cuvântul aproape, într-un mod foarte limitat. De exemplu, eseneni de la Qumran, care cereau de la noii lor membri să jure că îi vor iubi pe fii lumini și că îi vor urî pe fii întunericului. Pentru aceștia, aproapele lor era acela care împărtășea aceiași convingere religioasă ca și ei.
Legat de această concepție, îmi amintesc de un anumit conflict dintr-o provincie, al cărui nume nu are rost să îl menționez, într-unul din acele locuri ce se afla între armată și grupul rebel. Mulți civili au fost evacuați, iar biserica din acel loc adunase multe tipuri de bunuri și alte ajutoare pentru a-i ajuta pe cei evacuați, musulmani, creștini, și oameni indigeni. Un alt grup creștin, protestant, și-au extins și ei ajutorul însă doar la cei care erau membri din comunitatea lor creștină, iar cei care nu erau, nu au putut beneficia de generozitatea lor. Acesta este un exemplu concret al acestei înțelegeri a aproapelui, ca cei care împărtășesc cu ei aceleași convingeri religioase.
Un alt grup sunt zeloși, care înțelegeau aproapele ca cuprinzându-i doar pe cei care împărtășesc aceiași 
naționalitate și etnie ca și ei. Evreul convins nu privea la samaritean ca la aproapele lui. Ei erau străini iar cercul de iubire frățească nu îi includea și pe ei.
Cineva spusese la un moment dat că ceea ce aduce Isus nou prin această învățătură asupra iubirii față de aproapele este insistența sa asupra faptului că întreaga omenire este aproapele nostru, al fiecăruia dintre noi. Astfel, el distruge acest zid al diviziunii și aceste granițe ale prejudecății, și suspiciunea că lumea este împărțită între noi și ei. Isus pentru a-și explica mai bine învățătura se folosește de o parabolă, cea a bunului samaritean pe care cu siguranță o cunoaștem cu toți. Acest om era văzut ca dușmanul numărul unu de către poporul evreu pentru simplu fapt că era un samaritean. Însă samariteanul este cel care se dovedește a fi aproapele omului evreu aflat în nevoie. Astfel, la întrebarea Cine este aproapele meu, răspunsul lui Isus este: oricine și toți fără nici o excepție.
Preotul și levitul din parabolă, par să nu aibă o atitudine acceptabilă din cauza faptului că au trecut pe lângă și nu au făcut absolut nimic. De fapt, aveau tot dreptul din punct de vedere legal să nu atingă omul fiindcă asta avea să îi facă impuri din punct de vedere ritual mai ales că destinația lor în acea clipă era templul pentru cult și adorare. Iar conform legii iudaice, dacă ei atingeau corpul unei persoane decedate sau sânge, ei ar fi trebuit să treacă printr-un rit de purificare, rit care necesita destul de mult timp, timp pe care ei nu îl aveau. Dacă preotul era programat să facă parte din slujbă, o oportunitate ca aceasta apărând destul de rar la un preot, el făcea tot ce îi stătea în putință pentru a evita impuritatea rituală, din moment ce era șansa vieții sale, sau altfel spus, o dată în viață. El nu avea de gând să se riște să piardă șansa, ceea ce e o situație de înțeles. Însă, ei urmau legea orbește, și nu reușeau să vadă adevăratele nevoii ale persoanei. Legea era scrisă pentru a îndruma acțiunea omului și nu trebuia să limiteze exprimarea iubirii față de aproapele. Iubirea noastră pentru ceilalți trebuie să fie la fel de largă precum iubirea lui Dumnezeu este necondiționată. Astfel Isus ne spune că cu toți va trebui să ne oprim și să oferim confortul necesar și ajutorul și că toți și nimeni nu ar trebui să fie exclus.
În încheiere vă invit să ascultăm și să facem ceea ce Isus i-a spus acelui tânăr învățat, mergi și fă și tu la fel. Amin
Luni din săptămâna a 27-a de peste an – 3
Un preot într-una din omiliile sale spusese că atunci când vă bucurați că gătiți, mâncarea va avea un gust mai bun. Cu alte cuvinte, unul dintre ingredientele unei vieții fericite este iubirea....
Luni din săptămâna a 27-a de peste an – 2
Cine este aproapele meu? Existau diverse grupări, în timpul lui Isus, care înțelegeau cuvântul aproape...
Luni din săptămâna a 27-a de peste an – 1
Poate că au avut motive, din cauza cărora l-au ignorat pe acel om în nevoie, însă oricare ar fi fost acestea, nu justifică și indiferența lor.
