Sâmbătă din săptămâna a 24-a de peste an

Se seamănă în putrezire şi se învie în neputrezire.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 15,35-37.42-49
Fraţilor, însă va spune cineva: “Cum învie morţii? Cu ce trup vor veni?” ³⁶ Nebunule! Ceea ce semeni tu nu prinde viaţă dacă mai întâi nu moare. ³⁷ Şi ceea ce tu semeni, nu semeni trupul care va fi, ci doar un simplu grăunte, poate de grâu sau de altă plantă. ⁴² Tot la fel este şi învierea din morţi: se seamănă în putrezire şi se învie în neputrezire; ⁴³ se seamănă în necinste şi se învie în glorie; se seamănă în slăbiciune şi se învie în putere; ⁴⁴ se seamănă un trup fizic şi învie un trup spiritual, căci dacă există un trup fizic, există şi unul spiritual. ⁴⁵ Aşa şi este scris: “primul om, Adam, a fost făcut cu suflet viu”, cel din urmă Adam, cu Duhul dătător de viaţă. ⁴⁶ Dar nu cel spiritual apare mai întâi, ci cel firesc, apoi cel spiritual. ⁴⁷ Primul om este făcut din pământ, este pământesc; al doilea om este din cer. ⁴⁸ Cum este cel pământesc, la fel sunt şi cei pământeşti, şi cum este cel ceresc, la fel sunt şi cei cereşti. ⁴⁹ Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, vom purta şi chipul celui ceresc.

Cuvântul Domnului

Ps 55(56),10.11-12.13-14 (R.: cf. 14c)
R.: Voi umbla înaintea Domnului, în lumina celor vii.

¹⁰ Vor da înapoi duşmanii mei,
în ziua în care te voi chema.
Am cunoscut că tu eşti Dumnezeul meu. R.

¹¹ În Dumnezeu, al cărui cuvânt îl laud;
în Domnul, al cărui cuvânt îl laud.
¹² În Dumnezeu mi-am pus încrederea şi nu-mi este teamă:
ce-mi poate face mie omul? R.

¹³ Dumnezeul meu,
îmi voi împlini voturile, voi cânta laudele tale,
¹⁴ căci ai eliberat sufletul meu de la moarte,
mi-ai ferit picioarele de cădere,
ca să umblu înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii. R.

(Aleluia) Fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu cu o inimă curată şi generoasă şi aduc roade în răbdare.  (Aleluia)

Ceea ce a căzut în pământ bun sunt cei care
păstrează cuvântul şi aduc roade întru răbdare.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 8,4-15
În acel timp, pe când îl însoţea o mulţime mare şi veneau la el din fiecare cetate, Isus le-a vorbit printr-o parabolă: ⁵ “Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. În timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului, dar a fost călcată în picioare şi păsările cerului au devorat-o. ⁶ O altă parte a căzut pe piatră şi, după ce a răsărit, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. ⁷ Altă parte a căzut în mijlocul spinilor, dar spinii, crescând în acelaşi timp, au înăbuşit-o. ⁸ Iar altă parte a căzut în pământ bun şi, crescând, a dat rod însutit”. După ce a spus acestea, a strigat: “Cine are urechi pentru a asculta să asculte!” ⁹ Atunci l-au întrebat discipolii săi ce ar putea să însemne această parabolă. ¹⁰ El le-a spus: “Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei lui Dumnezeu, celorlalţi li se vorbeşte în parabole. Pentru ca «văzând, să nu vadă, şi auzind, să nu înţeleagă». ¹¹ Această parabolă înseamnă: sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. ¹² Cei de-a lungul drumului sunt acei care ascultă, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiţi. ¹³ Cei de pe piatră sunt acei care, când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercării dau înapoi. ¹⁴ Ceea ce a căzut între spini sunt cei care ascultă, dar, cu timpul, sunt înăbuşiţi de griji, bogăţii şi plăcerile vieţii şi nu ajung să rodească. ¹⁵ Iar ceea ce a căzut în pământ bun sunt acei care, ascultând cuvântul cu inimă curată şi generoasă, îl păstrează şi aduc roade întru răbdare”.

Cuvântul Domnului