Vineri din săptămâna a 16-a de peste an
Ss. Sharbel Makhluf, pr. *; Cristina, fc. m.
Culoare: verde (alb)
Psaltire: IV
Liturghie la alegere,
prefaţă comună
Ier 3,14-17;
Ps Ier 31,10.11-12a.13;
Mt 13,18-23
LECTURA I
Vă voi da păstori după inima mea. Toate neamurile se vor aduna la Ierusalim.
Citire din cartea profetului Ieremia 3,14-17
Aşa vorbeşte Domnul: “Întoarceţi-vă, fii răzvrătiţi – oracolul Domnului -, pentru că eu sunt un soţ pentru voi şi vă voi lua pe unul dintr-o cetate şi pe doi dintr-o familie şi vă voi aduce în Sion! 15 Vă voi da păstori după inima mea şi vă vor păstori cu ştiinţă şi prudenţă. 16 Când vă veţi înmulţi şi veţi fi rodnici în ţară în zilele acelea – oracolul Domnului -, nu se va mai zice «arca alianţei Domnului», nici nu se va sui la inimă, nu-ţi va aminti de ea, nu o vor cerceta şi nu se va mai face. 17 În acel timp, vor numi Ierusalimul «tronul Domnului» şi se vor aduna la el toate neamurile, la numele Domnului din Ierusalim, şi nu vor mai umbla după încăpăţânarea inimii lor celei rele”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ier 31,10.11-12a.13 (R.: cf. 10d)
R.: Domnul ne poartă de grijă, căci el este păstorul nostru.
10 Ascultaţi, neamuri, cuvântul Domnului,
faceţi-l cunoscut în insulele îndepărtate şi spuneţi:
“Cel care l-a împrăştiat pe Israel el adună
şi îl păzeşte ca păstorul turma sa!” R.
11 Căci Domnul l-a eliberat pe Iacob,
l-a răscumpărat din mâna unuia mai puternic decât el.
12a Ei vor veni şi vor cânta de bucurie pe înălţimile Sionului;
vor alerga spre bunătatea Domnului. R.
13 Atunci, fecioara se va veseli la joc, şi tinerii şi bătrânii împreună;
voi schimba jalea lor în veselie,
îi voi mângâia şi-i voi umple de bucurie în durerea lor. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 8,15
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care păstrează cuvântul lui Dumnezeu într-o inimă bună şi aduc roade întru răbdare.(Aleluia)
EVANGHELIA
Cine ascultă cuvântul şi-l înţelege, acesta aduce rod.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,18-23
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Aşadar, ascultaţi parabola semănătorului! 19 Oricine ascultă cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine Cel Rău şi răpeşte ceea ce a fost semănat în inima lui: acesta este ce s-a semănat de-a lungul drumului. 20 Ce a fost semănat pe loc pietros este cel care ascultă cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie, 21 dar nu are rădăcini în sine, este de scurtă durată; când vine o încercare sau o persecuţie din cauza cuvântului, imediat se scandalizează. 22 Ce a fost semănat între spini este cel care ascultă cuvântul, dar grija lumii şi pofta amăgitoare a bogăţiei înăbuşă cuvântul şi rămâne fără rod. 23 Iar ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul şi-l înţelege. Acesta aduce rod şi face care o sută, care şaizeci, care treizeci”.
Cuvântul Domnului
Vineri din săptămâna a 16-a de peste an – 2
Mt 13,18-23
Un autor anume pe nume Revell a spus la un moment dat următoarea povestioară, Mergând pe un traseu de munte într-o zi, m-am întâlnit cu un muntean cu toporul în mână. Am mers alături de el și l-am întrebat ce avea de gând să taie. Am nevoie de o bucată de lemn pentru a-mi repara cabana, a răspuns acesta. Am nevoie de cel mai tare tip de lemn, care crește numai în vârful muntelui acolo unde furtuna lovește cel mai tare. O furtună este mereu o adevărată provocare.
Sămânța care a fost sădită pe un drum pietros este comparată cu cei care aud cuvântul și îl primesc cu bucurie. Însă ei nu au rădăcini și durează doar pentru o perioadă. Când dificultăți și persecuții au loc din cauza cuvântului, aceștia imediat se îndepărtează.
E nevoie de multă onestitate pentru a admite ce fel de sol suntem. Dacă privim înapoi la viețile noastre, vom observa toate cele patru tipuri de sol. Au fost momente în care Domnul a semănat sămânța însă aceasta a căzut pe marginea drumului fiindcă am crezut că nu e cool să fim religioși sau am lăsat pe alți oameni să se roage în locul nostru. Au fost momente în care am fost drumul pietros cu pământ puțin fiindcă cu toate că am crezut în Domnul, când au sosit momentele de încercare am fost ispitiți și l-am și abandonat. Au fost momente în care Domnul a sădit în noi iar noi am sufocat sămânța cu spini noștri, când l-am uitat pe cel care ne-a dat daruri, multe binecuvântări. Însă au fost și momente când sămânța aruncată de el a produs mult rod în pământul nostru fertil. Avem nevoie să vedem aceasta, că odată cu creșterea noastră în vârstă devenim un sol tot mai bogat față de cuvântul său, un sol care va aduce rod bogat.
Vineri din săptămâna a 16-a de peste an – 3
Mt 13,18-23 Explicarea parabolei semănătorului Interpretarea parabolei semănătorului din textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi, este în general privită de către exegeți nu ca aparținând lui Isus ci
Vineri din săptămâna a 16-a de peste an – 2
Un autor anume pe nume Revell a spus la un moment dat următoarea povestioară, Mergând pe un traseu de munte într-o zi, m-am întâlnit cu un muntean cu toporul în mână. Am mers alături de el și l-am întrebat ce avea de gând să taie....
Vineri din săptămâna a 16-a de peste an – 1
Sămânța crește și înflorește, însă anxietatea lumii a eliminat și a reușit să țină deoparte atâta apă și lumină încât ...