joi, 24 decembrie 2020

24 decembrie

Ss. Strămoşi ai lui Isus; Tarsila, fc.

Culoare:    violet
Psaltire
:    IV

Liturghie la alegere,
prefaţă pentru Advent II

2Sam 7,1-5.8b-12.14a.16
Ps 88
Lc 1,67-79

LECTURA I

În veci va dăinui împărăţia lui David în faţa Domnului.

Citire din cartea a doua a lui Samuel 7,1-5.8b-12.14a.16
În zilele acelea, când regele David locuia în casa lui şi Domnul i-a dat linişte de toţi duşmanii lui de jur împrejur, 2 regele i-a zis profetului Natan: „Iată, eu locuiesc într-o casă de cedru, iar arca lui Dumnezeu locuieşte într-un cort!” 3 Natan i-a răspuns regelui: „Tot ceea ce ai în inimă, mergi şi fă, căci Domnul este cu tine!” 4 În noaptea aceea, cuvântul Domnului a fost adresat lui Natan: 5 „Du-te şi spune-i slujitorului meu David: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Oare tu îmi vei zidi o casă ca să locuiesc în ea? 8b Te-am luat de la staul, de la oi, ca să fii conducător peste poporul meu, peste Israel; 9 am fost cu tine oriunde ai mers, i-am nimicit pe toţi duşmanii tăi înaintea ta şi ţi-am făcut numele mare ca numele celor mari care sunt pe pământ; 10 îl voi pune pe poporul meu, Israel, într-un loc, îl voi stabili şi va locui el acasă şi nu va mai fi tulburat. Fiii nelegiuirii nu-l vor mai umili ca mai înainte, 11 din ziua când am stabilit judecători peste poporul meu Israel şi ţi-am dat linişte de toţi duşmanii tăi. Domnul îţi face cunoscut că Domnul îţi va face o casă! 12 Când se vor împlini zilele tale şi te vei odihni cu părinţii tăi, voi ridica un descendent al tău după tine, care a ieşit din tine, şi-i voi întări domnia. 14a Eu îi voi fi lui tată şi el îmi va fi mie fiu. 16 Casa ta şi domnia ta vor fi stabile înaintea ta pentru totdeauna, iar tronul tău va fi întărit pe vecie› »”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 88(89),2-3.4-5.27 şi 29 (R.: cf. 2a)
R.: În veci voi cânta, Doamne, milostivirea ta.

2 Îndurările Domnului în veci le voi cânta,
cu gura mea voi face cunoscută,
din generaţie în generaţie fidelitatea ta.
3 Căci ai spus: „Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna,
ai stabilit în ceruri fidelitatea ta!” R.

4 Am încheiat alianţă cu alesul meu,
i-am promis cu jurământ slujitorului meu David:
5 „Îţi voi întări seminţia pe vecie, din generaţie în generaţie,
îţi voi întemeia tronul tău de domnie”. R.

27 El îmi va spune: „Tu eşti tatăl meu,
Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele”.
29 Pentru el păstrez pe veci îndurarea mea
şi alianţa mea va rămâne faţă de el neclintită. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE                              

(Aleluia) O, tu care răsari, strălucire a luminii veşnice şi Soare al dreptăţii, vino şi scoate-i din temniţă pe cei ce zac în întuneric şi în umbra morţii!  (Aleluia)

EVANGHELIA

Ne va vizita Cel care Răsare din înălţime.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,67-79
În acel timp, Zaharia, tatăl lui Ioan, a fost umplut de Duhul Sfânt şi a profeţit, zicând: 68 „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a vizitat şi a răscumpărat poporul său 69 şi ne-a înălţat o putere de mântuire în casa lui David, slujitorul său, 70 precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi, care au fost în vechime, 71 să ne mântuiască de duşmanii noştri şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc. 72 Astfel a arătat îndurare faţă de părinţii noştri, şi-şi aduce aminte de legământul său cel sfânt. 73 De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham, părintele nostru, că ne va dărui harul ca, 74 eliberaţi din mâna duşmanilor noştri, să-i slujim fără teamă, 75 în sfinţenie şi dreptate, sub privirea lui, în toate zilele vieţii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: căci vei merge înaintea Domnului să pregăteşti căile sale, 77 pentru a da poporului său ştiinţa mântuirii, întru iertarea păcatelor, 78 prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru, cu care ne va vizita Cel care Răsare din înălţime, 79 ca să-i lumineze pe cei ce se află în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte paşii noştri pe calea păcii”.

Cuvântul Domnului

24 decembrie – 2

Lc 1,67-79

Cântul lui Zaharia

Astăzi este ultima zi din cele nouă zile ale novenei pentru celebrarea sărbătorii Nașterii lui Cristos. Odată cu parcurgerea acestor nouă zile de pregătire, trei lucruri ies în evidență destul de clar din toate pasajele evanghelice pe care le-am ascultat. Iar acestea sunt:

Primul e promisiunea. Dumnezeu e mereu fidel promisiunii sale. Dumnezeu a făcut atât de multe promisiuni în Vechiul și Noul Testament. El a făcut promisiuni și înaintea noastră iar toate aceste promisiuni sunt împlinite fiindcă Dumnezeu este Adevărul iar El nu este un mincinos, un înșelător, unul care profită de alți. El mereu își ține cuvântul. După cum spusese și Zaharia în textul evangheliei de astăzi, Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a vizitat şi a răscumpărat poporul său (v. 68).

Va trebui să facem din Dumnezeul nostru fidel inspirația noastră și ghidul nostru mai ales că noi trăim într-o eră a promisiunilor încălcate. Națiunile semnează tratate importante doar ca să le poată încălca apoi. Multe cupluri care și ele se căsătoresc doar pentru a-și arăta dis-respectul pentru față de propriile lor voturi. În acest tip de societate, noi cei care suntem poporul lui Dumnezeu ar trebui să fim cunoscuți pentru păstrarea promisiunilor făcute. Asemenea unei ocupații teritoriale a unei țării, moment în care un general de acolo a trebuit să părăsească țară pentru a merge în altă țară pentru o misiune militară, însă el promisese, Mă voi întoarce. A durat mulți ani ca el să se întoarcă înapoi și într-un final chiar sa întors doar pentru a-și ține promisiunea. Dumnezeu și-a dus la împlinire promisiunea mai mult și mai bine decât făcuse acest general. Dumnezeu l-a trimis pe propriul său Fiu ca Mântuitor al nostru, pentru a ne salva din sclavia păcatului și a morții. Iată care sunt cele 12 promisiuni importante pe care Dumnezeu le-a făcut pentru noi creștini: Prezența lui Dumnezeu (Ev 13,5); Protecția lui Dumnezeu (Gen 15,1); Puterea lui Dumnezeu (Is 41,10); Grija lui Dumnezeu (Is 41,10); Conducerea lui Dumnezeu (In 10,4); Scopul lui Dumnezeu (Ier 20,11); Odihna lui Dumnezeu (Mt 11,28); Curățarea lui Dumnezeu (1In 1,9); Bunătatea lui Dumnezeu (Ps 84,11); Fidelitatea lui Dumnezeu (1Sam 12,22); Îndrumarea lui Dumnezeu (Ps 25,9); Planul înțelept al lui Dumnezeu (Rom 8,28).

Al doilea e rugăciunea. Iar asta fiindcă în ultimele nouă zile am petrecut împreună timpul în oferirea rugăciunii noastre lui Dumnezeu, însă oare ne-am rugat cu adevărat? Ne-am rugat noi în ultima perioadă pentru medici din linia întâi, pentru siguranța lor, pentru reușita eforturilor lor? Cine sunt cei pe care i-am inclus în rugăciunile noastre în ultima perioadă, doar familia noastră, doar cei pe care îi iubi, doar cei sănătoși? Am inclus noi numele dușmanilor noștri? În primul și în primul rând, un capitol întreg din prima scrisoare a apostolului Paul către Timotei subliniază faptul că Biserica sau creștini trebuie să se roage pentru toți. Dacă dorim să spunem aceasta, atunci va trebui să începem cu partea negativă a lucrurilor, să spunem că nimeni nu e exclus sau lăsat pe dinafară din sfera rugăciunii. Nu există nici o persoană pentru care să nu ne putem ruga. Acesta este motivul pentru care am pus adineaori întrebarea, cine sunt acele persoane pe care le-am inclus în rugăciunile noastre. De aceea spun din nou că toți sunt și pot deveni subiecte potențiale ale rugăciunilor noastre.

Ultima e proclamarea recunoștinței. Acest Benedictus, sau Cântec al lui Zaharia, este un minunat exemplu al unei inimi cu adevărat recunoscătoare, mai ales acum în ajun de sărbătoarea Nașterii Domnului. Dumnezeu ne binecuvântează cu adevărat atunci când suntem generoși fiindcă avem atât de multe pentru care să îi mulțumim, mai ales pentru darul său dat nouă, Fiul său.

Cineva spusese că atunci când ne exprimăm recunoștința față de Dumnezeu, e ușor să subliniem prosperitatea materială și calitatea vieții, că e frumos să le avem însă atât de ușor de pierdut. O sănătate bună e o mare binecuvântare dar poate dispărea cu ușurință mâine. În familiile și prieteniile care au la bază iubirea, moartea intră și răpește pe unii dintre ei chiar atunci când nu e așteptată. Mesele noastre ar putea fi încărcate cu mâncare astăzi însă am putea rămâne fără loc de muncă mâine și vom începe să ne gândim la următoarea masă.

 Ce ar fi dacă am aborda un pic diferit oferirea mulțumirii și a recunoștinței noastre astăzi? În loc să ne concentrăm asupra locurilor tradiționale de mâncare, familie, și prieteni, să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru ceea ce nu putem pierde. Pasajul din scrisoarea către Romani 8,35-39 e un loc foarte bun cu care putem începe. După ce luăm în considerare dificultățile și nenorocirile ce pot îndepărta exteriorul din viața noastră, încheia apostolul Paul prin a spune că nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru.

 De aceea să mergem la casele noastre după această sfântă Liturghie și să luăm cu noi: promisiunea lui Dumnezeu, rugăciunea, proclamarea recunoștinței și a face o diferență în timpul celebrării Crăciunului de mâine. Amin