Culoare: verde
Psaltire: I
Liturghie la alegere,
prefaţă comună
Qoh 1,2-11
Ps 89
Lc 9,7-9
Nu este nimic nou sub soare.
Citire din cartea lui Qohelet 1,2-11
Deşertăciunea deşertăciunilor – spune Qohelet -, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune! 3 Ce folos are omul din toată truda lui cu care trudeşte sub soare? 4 O generaţie trece, o generaţie vine, dar pământul rămâne mereu. 5 Soarele răsare, soarele apune, tânjeşte spre locul de unde va răsări. 6 Vântul merge spre sud şi se întoarce spre nord, se învârte şi înconjoară şi se întoarce vântul pe circuitul său. 7 Toate râurile curg spre mare şi marea nu se umple: spre locurile de unde râurile curg, acolo se întorc ca să curgă. 8 Toate lucrurile se frământă şi niciun om nu poate să spună de ce; ochiul nu se satură să vadă şi urechea nu se umple cu ceea ce aude. 9 Ceea ce a fost va mai fi şi ceea ce s-a făcut se va mai face: nu este nimic nou sub soare. 10 Ar putea fi un lucru despre care să se spună: „Iată, acesta este nou!”, dar el a fost deja în vremurile care au fost înaintea noastră. 11 Nu este amintire despre cele care au fost mai înainte şi nici nu va fi amintire despre cele care vor fi la sfârşit la cei care vor fi după.
Cuvântul Domnului
Ps 89(90),3-4.5-6.12-13.14 şi 17 (R.: 1)
R.: Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu din generaţie în generaţie.
3 Tu îl faci pe om să se întoarcă în ţărână,
tu ai spus: „Întoarceţi-vă, fiii lui Adam!”
4 Pentru că, în ochii tăi, o mie de ani
sunt ca ziua de ieri, care a trecut,
şi ca o strajă de noapte. R.
5 Îi iei ca un şuvoi; sunt ca un vis;
6 dimineaţa sunt ca iarba care creşte;
dimineaţa înfloreşte şi creşte,
seara este cosită şi se usucă. R.
12 Învaţă-ne să numărăm zilele noastre,
ca să dobândim înţelepciunea inimii!
13 Întoarce-te, Doamne; până când?
Ai milă de slujitorii tăi!
14 Satură-ne dis-de-dimineaţă cu bunătatea ta,
ca să tresăltăm de bucurie
şi să ne veselim în toate zilele vieţii noastre!
17 Bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru să fie asupra noastră!
Fă sigură pentru noi lucrarea mâinilor noastre!
Da, fă sigură lucrarea mâinilor noastre! R.
(Aleluia) Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, spune Domnul. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. (Aleluia)
Pe Ioan eu l-am decapitat: cine este, dar, acesta despre care aud atâtea?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,7-9
În acel timp, Irod tetrarhul a auzit despre toate cele pe care le făcea Isus şi era nedumerit, pentru că unii ziceau: „Ioan a înviat din morţi”, 8 alţii: „S-a arătat Ilie”; iar alţii: „A înviat unul dintre profeţii cei vechi”. 9 Atunci Irod a spus: „Pe Ioan eu l-am decapitat: cine este, dar, acesta despre care aud atâtea?” Şi căuta să-l vadă.
Cuvântul Domnului
Joi din săptămâna a 25-a de peste an – 2
Lc 9,7-9
Părerea lui Irod asupra lui Isus
Textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi este unul dintre cele mai scurte pasaje pe care le citim în cadrul sfintelor Liturghii. E format doar din trei versete care ne vorbesc despre unele bârfe despre Isus care l-au făcut pe regele Irod să se întrebe despre Isus. Însă unde este vestea cea bună? Cred că ultima propoziție din acest pasaj evanghelic ne conduce la mesajul veștii cele bune adică: Iar el (Irod) tot încerca să îl vadă (Isus).
O altă personalitate arhi-cunoscută care a tot încercat să îl vadă pe Isus a fost Zacheu, șeful vameșilor din Ierihon. El dorea, cel mai probabil, să facă din Isus un prieten al său, iar asta fiindcă Isus era cunoscut a fi un prieten al vameșilor (Lc 7,34) cerându-i totodată să îi spună cum își poate găsi din noi drumul spre Dumnezeu. Când l-a întâlnit pe Isus în mod personal, el a avut parte de o convertire adevărată.
Pe de altă parte, regele Irod dorea să îl vadă pe Isus doar din pură curiozitate. El nu era interesat să descopere dacă Isus era cu adevărat un profet, chiar Mesia. Când regele Irod l-a întâlnit personal pe Isus, el era extrem de fericit. Însă de ce era fericit? Era el fericit în ceea privea iertarea păcatelor sale, a legii care interzicea incestul din moment ce trăia cu soția fratelui său sau în ceea ce privea intrarea în Împărăția lui Dumnezeu? Însă acestea nu erau lucrurile care îl făceau fericit. El dorea să îl vadă pe Isus doar pentru a vedea unele acte de magie (Lc 23,8). Spre diferență de Zacheu care îl căuta pe Dumnezeu, Irod nu îl căuta pe Dumnezeu ci el dorea să fie distrat de Isus.
Un preot spusese într-una din omiliile sale că sunt unii creștini care par să reflecte atitudinea lui Irod. Iar dacă stăm să ne gândim puțin ne vom da seama că este și adevărat. Fiindcă sunt mulți oameni asemenea lui Irod, care sunt interesați de Isus doar din pură curiozitate, sau doar merg cu mulțimea. Ei merg la biserică doar atunci când ceva important are loc, precum Crăciunul, Vinerea Sfântă sau hramul parohiei. Să facă ceea ce îi învață Biserica, nici nu intră în discuție. Însă sunt și unii oameni care chiar doresc să îl vadă pe Isus și care nu știu cum să se apropie de el.
Acest preot continuase să spună că replica unui jurnalist la uimit enorm de mult. Acest jurnalist recunoscuse că el nu mergea la biserică des, ci a și atacat îndrumarea prezentă a bisericii în ceea ce privea imoralitatea unor probleme politice. Asemenea lui Irod, el nu era interesat de învățăturile Bisericii, de la papa Ioan al XXIII-lea la papa Ioan Paul al II-lea în ceea ce privea Biserica ca conștiință morală a națiunii și a obligației ei de a apăra adevărul și morala.
Dar în cazul nostru? Care este interesul nostru în persoana lui Isus? Este unul superficial sau doar o curiozitate de al cunoaște din punct de vedere istoric? Căutăm noi să îl cunoaștem pe Isus ca Mântuitor, Domn, ca Fiul al lui Dumnezeu? Ce înseamnă Isus pentru noi, în viața noastră de zi cu zi? Este Isus real pentru noi, nu doar ca Domn înviat, ci în Euharistie, în evanghelii, în Biserică, în oameni? Ce am răspunde noi dacă un ne-creștin ne-ar întreba acum. Cine este acest om, despre care am tot auzit atâtea?
Ca răspuns la toate aceste întrebări, cineva a spus că în viața noastră de zi cu zi, întâlnim diverse persoane, plictisite, indiferente ori fără speranță. Ca și creștini, e datoria noastră de a-i introduce lui Cristos și de a-i ajuta să se bucure de pacea adevărului lui Cristos. Iar pentru a îndeplini aceasta, va trebui să îl cunoaștem bine pe Cristos. De aceea va trebui să ne îmbogățim cu cunoștințe despre Dumnezeu pentru ca să putem fi capabili să le răspunde celorlalți.
Așa că întrebarea e, unde, cum și când Dumnezeu își află plăcerea în noi? Ce iubește Dumnezeu la noi? Ce parte la tine îl face pe Dumnezeu să râdă? Amin
Textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi este unul dintre cele mai scurte pasaje pe care le citim în cadrul sfintelor Liturghii. E format doar din trei versete care ne vorbesc despre unele bârfe despre Isus care l-au făcut pe regele Irod...
Textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi este unul dintre cele mai scurte pasaje pe care le citim în cadrul sfintelor Liturghii. E format doar din trei versete care ne vorbesc despre unele...
