Marţi din săptămâna a 32-a de peste an

marti, 10 noiembrie 2020

Marţi din săptămâna a 32-a de peste an

Ss. Leon cel Mare, pp. înv. **; Oreste, m.

Culoare:    verde
Psaltire
:    IV

Liturghie la alegere,
prefaţă comună

Tit 2,1-8.11-14
Ps 36
Lc 17,7-10

LECTURA I

Să trăim aşteptând speranţa fericită şi arătarea gloriei
marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru, Isus Cristos!

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Tit 2,1-8.11-14
Preaiubitul meu, tu spune ceea ce este conform cu învăţătura sănătoasă! Bătrânii să fie sobri, demni, înţelepţi, sănătoşi în credinţă, în iubire şi în răbdare! 3 Tot aşa, şi bătrânele să se poarte aşa cum le stă bine unor femei sfinte, să nu fie perfide, nici dedate la beţie, ci să înveţe la bine, 4 să le educe pe cele tinere să-şi iubească soţii şi copiii, 5 să fie înţelepte, curate, având grijă de casă, să fie binevoitoare, supuse soţilor lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu! 6 La fel, îndeamnă-i pe cei mai tineri să fie înţelepţi, 7 prezentându-te pe tine însuţi, în toate, exemplu de fapte bune, în învăţătură nealterată, demnitate, 8 cuvânt sănătos, convingător, pentru ca cel care se opune să fie ruşinat, neavând de spus nimic rău despre noi! 11 De fapt, harul lui Dumnezeu s-a arătat ca mântuitor pentru toţi oamenii, 12 învăţându-ne să respingem nelegiuirea şi poftele lumeşti, ca să trăim în veacul de acum cu înţelepciune, cu dreptate şi cu evlavie, 13 aşteptând speranţa fericită şi arătarea gloriei marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru, Isus Cristos. 14 El s-a dat pe sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere de orice nelegiuire şi să cureţe pentru sine un popor numai al său, plin de zel pentru fapte bune.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 36(37),3-4.18 şi 23.27 şi 29 (R.: 39a)
R.: Mântuirea celor drepţi vine de la Domnul.

3 Încrede-te în Domnul şi fă binele;
locuieşte pământul şi păstrează-ţi credinţa!
4 Caută-ţi bucuria în Domnul
şi el îţi va da după cererile inimii tale! R.

18 Domnul cunoaşte zilele celor neprihăniţi,
moştenirea lor este veşnică.
23 Paşii omului sunt stabiliţi de Domnul
şi-l însoţeşte cu iubire pe cărarea vieţii. R.

27 Îndepărtează-te de rău şi fă binele
şi vei avea o casă pentru totdeauna!
29 Cei drepţi vor moşteni pământul
şi-l vor locui pentru totdeauna. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE      In 14,23bc

(Aleluia)  Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu, spune Domnul; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el. (Aleluia)

EVANGHELIA

Suntem servitori inutili, am făcut ceea ce eram datori să facem.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,7-10
În acel timp, Isus a spus: “Cine dintre voi, având un servitor la arat sau la păstorit, când acesta se întoarce de la câmp îi va spune: «Vino îndată şi aşază-te la masă!» 8 Nu-i va spune mai degrabă: «Pregăteşte-mi ceva pentru cină, încinge-te ca să-mi slujeşti până când voi mânca şi voi bea eu, după aceea vei mânca şi vei bea şi tu!»? 9 Oare e nevoie să-i mulţumească servitorului că a făcut cele poruncite? 10 Tot aşa şi voi, când faceţi toate cele care vă sunt poruncite, spuneţi: «Suntem servitori inutili, am făcut ceea ce eram datori să facem»”.

Cuvântul Domnului

Marţi din săptămâna a 32-a de peste an – 1

Lc 17,7-10

Atitudinea unui slujitor

Charles Swindoll vorbise la un moment dat despre atitudine. El spusese că Cu cât trăiesc mai mult, cu atât mai mult realizez impactul unei atitudini în viață. Atitudinea, pentru mine e mai mult decât un simplu fapt. E mai mult decât trecutul, decât educația, decât bani, decât circumstanțele, decât eșecul, decât succesul, decât tot ceea ce gândesc sau spun ceilalți oameni. E mai important decât aparența, abilitățile sau talentele. Ea poate crea sau destrăma o companie…o biserică…o casă. Lucrul cel mai remarcabil e faptul că avem o alegere în fiecare zi în ceea ce privește atitudinea pe care o vom îmbrățișa în acea zi. Nu ne putem schimba trecutul…nu putem schimba faptul că oameni vor acționa într-un anumit mod. Nu putem schimba inevitabilul. Singurul lucru pe care îl putem face e de a acționa asupra a ceea ce avem sigur, adică atitudinea noastră…Sunt convins că viața este 10% ceea ce mi se întâmplă mie și 90% cum reacționez. Tot așa este și cu tine…noi suntem responsabili de atitudinile noastre.

Inițial textul evangheliei de astăzi mi s-a părut mai dificil de înțeles. Aș fi putut interpreta că stăpânul a fost prea dur și că îi lipsește recunoștința față de ceea ce îi făcuse slujitorul pentru el. Însă nu și în acest caz. Isus dorește să ne învețe despre atitudinea noastră fundamentală ca slujitori sau ca muncitor după suntem și noi. Un slujitor e acolo doar pentru a munci și pentru a realiza datoriile gospodăriei ce sunt așteptate de la el. Scopul lui Isus de astăzi este acela de a corecta modul în care cărturari și farisei se relaționau cu Dumnezeu. Ei percepeau religia ca pe un contract dintre stăpân și servitor. Ei își practicau datoriile și obligațiile religioase în speranța că vor primi un premiu special și tratament mai bun în împărăția sa.

Acest text evanghelic mai are și rolul de a ne corecta propria noastră atitudine de a ne felicita pe noi înșine pentru lucrurile bune pe care le-am făcut. Cineva spusese că dacă noi asumăm că dacă ascultăm de poruncile lui Dumnezeu atunci credem că Dumnezeu e într-un oarecare mod dator nouă, că ne este dator cu o recompensă la schimb sau premiu. Va trebui să privim la noi înșine ca la niște slujitori ai lui Dumnezeu, după cum Isus a venit nu pentru a fi slujit ci ca să slujească (Mt 20,28). Problema la noi e aceea că suntem atât de preocupați de meritele lucrurilor bune pe care le-am făcut și pe satisfacția de sine. Cel mai bun lucru pe care îl putem face e acela de a-l lăsa pe Dumnezeu să decidă dacă o merităm sau nu. Va trebui să ne concentrăm mai mult nu asupra noastră ci doar asupra lui Dumnezeu.

Asemenea următoarei povestioare despre Bernadeta Soubirous (1844-1879), spusă de către un preot într-una din omiliile sale, despre o fetiță căruia i-a apărut Fecioara Maria la Lourdes în Franța, și care a trăit apoi o viață în obscuritate ca călugăriță contemplativă. Un jurnalist a fost capabil să o găsească și într-un final obținuse și permisiunea de la superioară pentru a-i lua un interviu. Una din întrebările pe care i le-a adresat acel jurnalist a fost de ce a ales să își ducă viața în obscuritate din moment ce era atât de cunoscută în întreaga lume. În răspunsul ei, Bernadeta sa comparat pe sine însăși cu mătura unei case ce fusese pusă deoparte în dulap după ce a fost folosită pentru a curăța camera. Astfel, din moment ce Dumnezeu a avut un scop pentru viața ei și din moment ce acel scop fusese atins, ea acum a fost pusă deoparte, ba chiar ea însăși alesese aceasta cu multă bucurie.

În încheiere vă invit că continuăm cu toți ceea ce am tot făcut pentru Dumnezeu, pentru Biserică, pentru alți și să spunem, Suntem servitori inutili, am făcut ceea ce eram datori să facem»”. Amin

//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?