Marţi din săptămâna a 5-a din Post

In 8,21-30

Controversă cu iudeii

Un autor necunoscut a spus că Nu ceea ce mănâncă omul ci ceea ce digeră e ceea ce îl face puternic; nu ceea ce câștigă ci ceea ce economisește e ceea ce îl face bogat; nu ceea ce citim ci ceea ce ne amintim e ceea ce ne face învățați; nu ceea ce predicăm ci ceea ce punem în practică e ceea ce ne face creștini.

În textul evangheliei de astăzi, l-am auzit pe Isus spunând, Nu fac nimic de la mine, ci vorbesc ceea ce m-a învățat Tatăl….pentru că eu fac întotdeauna ceea ce îi place (v. 28,29). Prin aceste cuvinte Isus se folosește de imaginea unui ambasador. Că el este ambasadorul Tatălui în lume și pentru noi. Un ambasador este autorizat să reprezinte țara sa. El vorbește, nu în numele lui ci în numele celui care l-a trimis, având datoria și responsabilitatea de a interpreta voia celui care îl trimite plin de încredere, celor cărora este trimis. Cristos, este ambasadorul Tatălui, care se potrivește acestei imagini, a ambasadorului fiindcă proclamă faptele adevărului și promisiunile lui. El ne îndeamnă, pe noi păcătoși să primim reconcilierea lui Dumnezeu și mesajul său, vestea sa cea bună a împărăției. Figura ambasadorului ilustrează autoritatea pe care o are Cristos dar și faptul că el este fidel față de misiunea sa, față de misiunea unui care a fost trimis de către Tatăl.

Noi Creștini suntem ambasadori lui Cristos sau cei care au fost trimiși de el pentru a vorbi și pentru a face în numele lui. Noi spunem și facem, însă nu pentru propriul nostru bine, ci pentru creșterea împărăției lui Dumnezeu, aici pe pământ, astfel încât Dumnezeu să poată fi cunoscut de către toți. Și vă voi relata o poveste adevărată care sper să vă ofere o mică scânteie din modul în care ar trebui să fie și să arate un ambasador. Însă vă rog să reflectați la această poveste comparând-o cu propriile voastre vieți creștine.

Un misionar stătea la un moment dat în avion chiar lângă un tânăr foarte bine îmbrăcat și nu după mult timp de la decolare au și început să vorbească. Misionarul l-a întrebat cu ce se ocupă. Acesta i-a răspuns că Sunt mare în afaceri. Și eu, i-a răspuns misionarul. După acest răspuns acel tânăr a și spus că Eu acopăr întreaga Americă cu afacerea mea. Bine, a spus misionarul, eu am călătorit în întreaga lume, care e în legătură cu mine. Tânărul însă nu s-a lăsat și a spus, Sunt în parteneriat cu tatăl meu. El este milionar. Misionarul a zâmbit și a spus, Și eu sunt în parteneriat cu tatăl meu. El e multimilionar. Tânărul a continuat, Avem reprezentanți în majoritatea statelor. Misionarul însă i-a spus, Noi avem reprezentanți în aproape toate țările din lume. După aceasta tânărul a privit spre misionar și i-a spus, Ce fel de afacere ai până la urmă? Când misionarul a explicat, tânărul a spus, Domnule, tu nu ești doar într-o afacere mare, tu ești în cea mai mare afacere. Da, iubiți credincioși, noi avem o afacere mare de făcut și de realizat, iar această afacere este afacerea lui Dumnezeu a vieții veșnice care ne este oferită tuturor alături de îndrumarea și ajutorul său.

Cu alte cuvinte, trebuie ca puternica prezență a credinței noastre să fie una publică fiindcă credința nu e ceva ce trebuie să fie sau să rămână privată, în particular. Viețile bine trăite sunt exemplele potrivite pe care un bun creștin le poate oferi. În trecut, atât de mulți creștini au murit pentru credința lor. Ei au plătit prețul final pentru angajamentele lor. Și nu doar asta, viețile sfântului Francisc de Assisi, Martin Luther King Jr. și a sfintei Maici Tereza de Calcutta, au inspirat creștini să își riște viețile pentru a putea schimba oameni și societatea. În zilele noastre, mii dacă nu chiar milioane de creștini împărtășesc în tăcere faptele lor egoiste de credință ce marchează viețile lor ca ucenici ai lui Cristos.

În încheiere vă invit să reflectăm împreună la cuvintele ce provin de la Sheldon Van Auken din cartea sa intitulată Milostivirea severă. Și spunea, cel mai bun argument pentru creștinism sunt creștini: bucuria lor, siguranța lor, împlinirea lor. Însă cel mai puternic argument împotriva creștinilor sunt tot creștini: când se cred drepți și cu o mulțumire satisfăcătoare. Când sunt înguști si represivi, în acele momente creștinismul suferă o mie de morți. Amin