vineri, 7 august 2020

Vineri din săptămâna a 18-a de peste an

Ss. Sixt al II-lea, pp. şi îns., m. *; Caietan, pr. *

Culoare:    verde (roşu, alb)
Psaltire
:    II

Liturghie la alegere,
prefaţă comună

Nah 2,1.3; 3,1-3.6-7
Ps Dt 32,35cd-36ab.39abcd.41
Mt 16,24-28

LECTURA I

Vai de cetatea însângerată!

Citire din cartea profetului Nahum 2,1.3; 3,1-3.6-7
Iată pe munţi picioarele celui care vesteşte şi face să se audă pacea! Ţine-ţi sărbătorile, Iuda, şi împlineşte-ţi voturile, pentru că nu va mai trece prin tine Belial: va fi nimicit în întregime! 3 Căci Domnul a dus din nou mândria lui Iacob ca şi mândria lui Israel. Pentru că jefuitorii i-au jefuit şi au prădat vlăstarele lor. 3,1 Vai de cetatea însângerată, plină de minciună şi jaf, care nu încetează să sfâşie! 2 Pocnet de bici şi sunet de huruit de roţi, calul galopează şi carul aleargă! 3 Călăreţul urcă, sabia luceşte şi suliţa sclipeşte. Mulţime de străpunşi, grămadă de cadavre, nu se termină hoiturile: se împiedică de hoiturile lor. 6 Voi arunca asupra ta urâciunile tale, te voi face să înnebuneşti şi te voi pune la vedere. 7 Toţi cei care te vor vedea vor fugi de tine şi vor zice: „Ninive este devastată! Cine o va plânge? Unde voi găsi consolatori pentru tine?”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Dt 32,35cd-36ab.39abcd.41 (R.: cf. 36)
R.: Domnul va judeca poporul său cu dreptate.

35cd Ziua nenorocirii duşmanilor se apropie
şi ceea ce este pregătit pentru ei vine în grabă.
36ab Domnul va judeca poporul său
şi va avea milă de slujitorii săi. R.

39abcd Vedeţi acum că eu sunt
şi nu este dumnezeu în afară de mine.
Eu fac să moară şi eu fac să trăiască,
eu rănesc şi eu vindec. R.

41 Când îmi voi ascuţi fulgerul sabiei
şi mâna mea va lua judecata,
mă voi răzbuna pe duşmanii mei
şi-i voi răsplăti pe cei care mă urăsc. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE                  Mt 5,10

(Aleluia)  Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! (Aleluia)

EVANGHELIA

Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,24-28
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! 25 Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine, acela o va afla. 26 Aşadar, ce i-ar folosi omului de-ar câştiga lumea întreagă, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? 27 Căci Fiul Omului va veni în gloria Tatălui cu îngerii săi şi atunci va da fiecăruia după ceea ce a făcut. 28 Adevăr vă spun că sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor vedea moartea până când nu-l vor vedea pe Fiul Omului venind în împărăţia lui”.

Cuvântul Domnului

Vineri din săptămâna a 18-a de peste an – 1

Mt 16,24-28

Ceea ce vă voi spune în continuare e o poveste adevărată. Un tânăr profesionist s-a trezit într-o bună zi fără un loc de muncă. Având ultimi banii în buzunar, s-a dus la sfânta Liturghie de Duminică, pentru a implora ajutorul lui Dumnezeu. La ofertoriu nu a avut nici o intenție de a lăsa vreo monedă, însă corul a început să cânte un imn în care Domnul cerea tuturor tot ceea ce aveau. Dintr-un motiv anume, versurile cântecului a atins conștiința tânărului și, înainte de a-și da seama, el deja își golise buzunarul ce conținea ultimii săi bani. Pe drumul spre casă, sa simțit extrem de trist, fiindcă acum nu mai avea nimic din ce să trăiască. Spre uimirea lui, însă, o surpriză avea să îl aștepte acasă, o doamnă venită în vizită, cineva care îl mai ajutase înainte, care avea un plic gros în mână și cu vestea unei noi și bune angajări.

Cu alte cuvinte, creștinul trebuie să se golească complet pe sine pentru a putea fi umplut. Pentru că după cum spusese și Isus, oricine dorește să își salveze viața o va pierde, însă oricine își pierde viața de dragul meu o va salva. Aceasta este esența vieții noastre creștine. Dumnezeu vine, însă doar la cei care au nevoie de el, la cei care se află la margini, săraci, bolnavi și suferinzi. La cei care sunt sănătoși și care nu au nevoie de medic, și la cei care abundă de bogăție, aceștia nu sunt în nici o poziție de a căuta cu umilință ajutorul altuia.

Creștinul adevărat este caracterizat de sărăcia voluntară, mai ales de sărăcia în duh. Pentru că el știe că o persoană nu câștigă nimic dacă câștigă întreaga lume însă își pierde sufletul. Când trecem prin diverse și multele momente de încercare și zbucium, prioritățile noastre vor fi puse la încercare. Ce iubim mai mult, Dumnezeu sau bucuriile pământești? Ceea ce iubim dezvăluie tipul de persoană de care suntem, iar asta fiindcă noi suntem ceea ce iubim.