Num 6,22-27
Gal 4,4-7;
Lc 2,16-21
Faimosul scriitor francez Victor Hugo a scris la un moment dat următoarea poveste.
Totul s-a petrecut în timpul revoluției franceze, pe la 1700. O mamă și cei doi copii ai ei au fost alungați din casele lor. Au tot rătăcit prin păduri și pe câmpuri timp de câteva zile, trăind cu rădăcini și frunze. În cea de-a treia dimineață au auzit pe cineva venind, așa că s-au ascuns în niște tufișuri, însă doi soldați i-au scos afară. Primul din ei a văzut că aceștia erau rupți de foame, așa că le-a dat o bucată mare de pâine. Mama a apucat-o asemenea unui animal înfometat, a rupt-o în două bucăți și a dat-o fiecărui copil. Cel de-al doilea a văzut totul și l-a întrebat pe celălalt. Nu este oare și mama înfometată?
Nu, a replicat acesta, fiindcă este o mamă.
Ne aflăm din nou la începutul unui nou an. An care este un moment potrivit de a o lua de la capăt, de a începe din nou totul. Durerea, greșelile, pierderile și rănile anului care a trecut ne oferă noi căi pentru noi promisiuni și speranțe. Probabil, mulți dintre noi au început noul an privind focurile de artificii însă preasfânta Fecioară Maria ne sugerează astăzi să începem acest nou an cu rugăciune. Și am avut ocazia să auzim în textul evangheliei după Luca că…Maria a păstrat toate acestea în inima ei.
Începutul noului an este marcat de solemnitatea Mariei, Născătoare de Dumnezeu, sau după denumirea greacă Theotokos care tradus înseamnă mama lui Dumnezeu. Acest titlu are mai întâi de toate legătură cu persoana fiului ei, iar prin el și cu ea. În primele secole ale Bisericii, oameni au dezbătut asupra întrebării pe care Isus o adresase discipolilor săi, Cine spune lumea că sunt eu? Acum această discuție nu mai ține de compararea lui Isus cu Ilie sau cu Ioan Botezătorul sau de a crede că el este Mesia. Discuțiile au fost dacă el este cu Dumnezeu adevărat sau doar un om sau doar Dumnezeu și doar om în același timp. Conciliul din Efes, din anul 431, a decretat prin cea mai mare autoritate a Bisericii că Isus Cristos este Dumnezeu adevărat și om adevărat. Acest adevăr despre Isus a fost făcut destul de clar și prin a oferi un titlu Mariei, mama sa, titlul de Theotokos. Ea este mama lui Dumnezeu, este mama pentru natura umana a lui Isus și a lui Isus Dumnezeu, semnificând natura sa divină.
Catehismul Bisericii Catolice la numărul 501, are o învățătură foarte frumoasă asupra maternității Mariei, că maternitatea Mariei prin har se referă la darul gratuit al lui Dumnezeu oferit ei, pe care Maria îl împărtășește cu noi toți. În timp ce, ca mamă naturală, Isus era singurul ei fiu, în ceea ce privea maternitatea ei spirituală, toți oameni la care a venit Fiul ei pentru a-i mântui, au devenit copii ei. Cu alte cuvinte, Maria nu este doar mama lui Isus ci este și mama noastră.
Acum să revenim la ceea ce ne-a sugerat astăzi, preasfânta Fecioară Maria, că va trebui să începem acest nou an cu rugăciune. Însă întrebarea e ce să îi cerem în rugăciune, în acest an care l-am început deja?
Un mare predicator sugerase că,
Mai întâi de toate, va trebui să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru anul care a trecut. Orice s-a întâmplat în anul care a trecut, indiferent că e bine sau rău, fericit sau trist, va trebui să le lăsăm acolo, în trecut, în anul care a trecut. Mai ales că anul care a trecut îl cunoaștem pentru suișurile și coborâșurile lui, pentru bucuriile și durerile, pentru succesurile și eșecurile. Va trebui să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a permis să mai fim în zonă, să trăim încă un an. Dacă avem înțelepciunea discernământului, atunci cred că tot ceea ce s-a întâmplat în anul care a trecut a contribuit pentru avantajul sau dezavantajul nostru, depinde de cum le privim noi. Însă mai presus de toate, va trebui să nu uităm că Dumnezeu este iubire și că ghinionul poate fi adesea cel mai bun învățător al acelei înțelepciuni. Iar asta fiindcă până și ghinionul și eșecul pot fi adevărate binecuvântări de la Dumnezeu, deghizate, pentru a ne ajuta să ne dezvoltăm mai mult spiritul de recunoștință față de el. După cum spunea cineva, recunoștința e rezervată celor umili. Cei mândri nu pot fi recunoscători fiindcă ei cred că nu datorează nimănui, nimic, nici măcar lui Dumnezeu. Recunoștința creează fericirea. O persoană recunoscătoare este mult mai bine pregătită să înfrunte realitățile dure ale vieții fiindcă are o inimă deschisă pentru toate lucrurile ce vor veni.
Cu alte cuvinte, nu trebuie să ne limităm recunoștința, mulțumirile doar asupra lucrurilor bune pe care le-am primit ci să încercăm să discernem binecuvântările ce sunt ascunse, deghizate sub forma durerii și a eșecului precum durerea provocată de cei din jurul nostru, până și cea provocată de prieteni și de cei dragi, durerea cauzată de factori externi pe care nimeni nu îi poate schimba, precum calamitățile naturale sau cele provocate de propriul nostru eșec personal. Prin toate acestea, vom deveni persoane mai bune.
În al doilea rând, de a pune în mâna lui Dumnezeu noul an pe care l-am început. Un lucru e clar, că nu avem de unde ști ce ne rezervă viitorul, însă ceea ce cunoaștem e că Dumnezeu ține viitorul în mâinile sale iar asta trebuie să ne fie de ajuns. Credem că el va fi cu noi în fiecare zi a acestui an, așa că nu trebuie să ne fie frică sub nici o formă. Dumnezeu, ni l-a încredințat până și pe Fiul său preaiubit, sub grija preasfintei Fecioare Maria. Așa că, odată cu începerea acestui nou an, va trebui să ne încredințăm pe noi înșine și tot ceea ce ne așteaptă în mâinile lui Dumnezeu, prin mijlocirea preasfintei Fecioare Maria, mama lui Dumnezeu.
Și în ultimul rând, să îi cerem lui Dumnezeu să ne de-a putere și curaj, pentru a înfrunta tot ceea ce ne așteaptă, tot ceea ce se află în fața noastră, dar mai ales să ne de-a harul de a fi capabili să ducem la îndeplinire misiunea, indiferent care va fi aceasta, pe care o avem de la el ori de la preasfânta Fecioară Maria.
Voi încheia prin a vă spune cuvintele care le-a rostit preasfânta Fecioară Maria la Guadalupe, în Mexic, cuvinte pe care va trebui să ni le reamintim mereu, ori de câte simțim nevoia în acest nou an care începe. Maria a spus, Eu sunt aici, Eu sunt mama ta. Nu îți fie frică, eu sunt aproape. Amin
