Num 6,22-27
Gal 4,4-7;
Lc 2,16-21
Vizita păstorilor
Liturgia cuvântului de astăzi, pe de 1 ianuarie conține trei teme intercalate și anume, anul nou, Maria Născătoare de Dumnezeu și ziua mondială de rugăciune pentru pace.
În primul rând cu Anul Nou. Vă mai amintiți ce sa întâmplat azi noapte, cum mulți dintre noi au întâmpinat noul an cu un bang? Atât de multe focuri de artificii au fost eliberate în cer doar pentru a întâmpina Anul Nou. Însă, în loc să facem asta am fi putut începe noul an prin ai mulțumi Domnului printr-o rugăciune, rugăciune pe care mulți dintre noi au și făcut-o aici în biserică. După cum bine știți, rugăciunea nu înseamnă doar a spune rugăciuni precum Tatăl Nostru, Bucură-te Marie, Rozariul și altele asemenea, ci și meditarea și contemplarea, în tăcere, a misterului iubirii lui Dumnezeu destinat pentru fiecare dintre noi. Tot ceea ce a experimentat Maria, în textul evangheliei de astăzi, tot ceea ce a auzit de la păstori, ea le-a păstrat pe toate în inima ei. Evanghelia de astăzi ne spune că numele Isus a fost dat Fiului ei. Numele Isus, tradus înseamnă “Domnul este mântuire“. Singurul motiv pentru care a venit în lume a fost să aducă mântuirea. Singura persoană din întreaga lume căruia ne putem încredința, la începutul acestui an, este Isus care a devenit om pentru mântuirea noastră. De asemenea, părintele Patrick Payton spunea că o familie care se roagă împreună se află împreună. Iar o lume în rugăciune este o lume ce se află în pace. Dacă tot poporul nostru ar descoperi din nou puterea de a se ruga împreună, atunci am putea întotdeauna susține prezența lui Dumnezeu în noi.
Cea de-a doua temă e cea a sfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu. Eu cred că alegerea Bisericii de a pune această sărbătoare pe data de 1 Ianuarie este una potrivită, fiindcă această sărbătoare specială este una dintre cele mai perfecte sărbători cu care poți începe noul an, o nouă zi. Această sărbătoare ne transmite faptul că preasfânta Fecioară Maria, care este mama lui Dumnezeu este de asemenea și mama noastră cerească. Această sărbătoare ne transmite și faptul că prin Maria putem ajunge la Isus. Această sărbătoare ne vorbește și despre planul de mântuire ce s-a împlinit prin Maria.
Un preot într-o omilie de-a sa, ținută cu ocazia acestei sărbători spunea că, Deși nu toți creștinii acceptă faptul că Maria este Mama lui Dumnezeu, noi catolicii credem cu tărie că așa și este. Credința noastră în ceea ce privește această dogmă se bazează pe cuvintele Sfintei Elisabeta, verișoara Mariei. În momentul în care Preasfânta Fecioară Maria a vizitat-o pe Elisabeta, după ce a vizitat-o îngerul Gabriel și i-a spus că ea va fi mama lui Isus, Elisabeta i-a spus Mariei, Şi de unde îmi este dată mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine?. Prin Elisabeta, care era plină de Duhul Sfânt, a fost proclamat faptul că Maria era Mama lui Dumnezeu.
În anul 431, Conciliul din Efes a afirmat că Maria este cu adevărat Mama lui Dumnezeu fiindcă, conform trupului, ea i-a dat naștere lui Isus, care este Dumnezeu adevărat și om adevărat, încă din primul moment al zămislirii sale. Cuvintele pe care le-au folosit părinți conciliari, pentru a afirma acest adevăr sunt: Noi mărturisim, dar, pe Domnul nostru Isus Cristos, singurul Fiu din Dumnezeu, Dumnezeu adevărat și om adevărat cu un suflet rațional și un trup, născut înaintea tuturor veacurilor din Tatăl în dumnezeirea sa, același în ultimele zile, pentru noi și mântuirea noastră, născut din Maria fecioară, conform umanității sale, unul și același cosubstanțial cu Tatăl în dumnezeire și cosubstanţial cu noi în umanitate, căci o unitate de două naturi a avut loc. Prin urmare mărturisim un singur Dumnezeu, un singur Fiu, un singur Domn. Conform acestei înțelegeri a uniunii neconfundate, noi mărturisim pe sfânta fecioară a fi mama lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu, Cuvântul făcut trup şi devenit om, încă de la conceperea sa, sa unit pe sine cu templul pe care l-a preluat de la ea.
Douăzeci de ani mai târziu, în 451, la Conciliul din Calcedon, a afirmat că maternitatea Mariei este cu adevărat o dogmă și o doctrină oficială a sfintei bisericii catolice. Conciliul și-a bazat afirmația pe adevărul că, nașterea trupului descoperă natura umană, în timp ce nașterea dintr-o fecioară este o dovadă a puterii divine.
În al treilea rând sau cea dea treia temă, Ziua mondială pentru pace. Mulți au intrat în acest an cu anxietate sau neliniște. Încă sunt multe nesiguranțe în ceea ce privesc pacea mondială iar amenințările teroriste încă rămân. Există atât de multe nesiguranțe și în viețile noastre private. Probleme financiare, probleme de sănătate, probleme materiale și multe alte griji ce umbresc viețile multora dintre noi.
Pacea nu înseamnă doar lipsa războiului și a conflictelor, ci indică și plinătatea darului și a binecuvântărilor și a liniștii de la Dumnezeu din inimile noastre. Sfântul Augustin are o frumoasă definiție a păcii, care sună cam așa. Pacea este seninătatea minții, simplitatea inimi și liniștea sufletului. Și noi suferim de seninătatea minții atunci când ne exagerăm fricile, atunci când ne îngrijorăm prea mult. Cineva a spus odată că 80% din lucrurile asupra cărora ne îngrijorăm, ne preocupăm, nu au loc niciodată iar 15% din momentele în care nu am avut noroc, sau momentele rele asupra cărora ne concentrăm grijile nu au loc, nu se întâmplă așa cum ne așteptasem. Prin urmare, din cauza acestor două lucruri, că ne lăsăm cuprinși de frică și că ne îngrijorăm prea mult, din cauza lor noi nu reușim să realizăm pacea în mințile noastre.
Noi pierdem simplitatea inimii dacă ne lăsăm sentimentele libere, să facă cu noi ceea ce doresc. Ne enervăm, devenim invidioși pe ceilalți. Gândurile noastre negative încep să ia tot ce e mai bun din noi. Simplitatea inimii înseamnă și mulțumire, împlinire. Un lucru e clar, și anume că noi trebuie să ne simplificăm nevoile și dorințele.
Liniștea sufletului se pierde dacă avem o viață care este dezordonată pe plan spiritual, dacă sufletul nostru este dezordine. Aceasta are loc mai ales când păcatul locuiește în sufletul, în viața noastră, când sufletul nostru este plin de vină.
În anul pe care îl începem astăzi să ne reamintim cuvintele sfintei fecioare Maria de la Guadalupe, să ni le spunem ori de câte ori ne este greu, ori de câte ori ne copleșesc probleme, necazurile, și anume: Eu sunt aici, Eu sunt mama voastră. Nu vă fie frică fiindcă eu sunt aproape. Amin
