In 10, 11-18
Una dintre cele mai frumoase imagini cu Cristos e cea ca Bun Păstor. În care își riscă și își dă viața pentru oile sale, în care caută ceea ce era pierdut. Isus are o compasiune enormă față de cei care sunt asemenea oilor fără păstor. Dar este și extrem de personal în relația sa cu oile sale. Își cheamă propriile oi pe nume, iar oile sunt familiare cu vocea sa. Însă, adevărata întrebare e, Este el oare păstorul vieților noastre? Aparținem noi turmei sale? Suntem noi familiari cu vocea sa și îl urmăm? Dacă Cristos este păstorul nostru atunci el este ultima noastră siguranță. El este marea noastră valoare. El singur ne e de ajuns, Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă [de nimic], spune și psalmul 23. 
Dacă aparținem turmei sale, atunci iubirea este semnul distinctiv al inimilor noastre. Vom avea compasiune, după cum și păstorul este plin de compasiune. Vom fi gata să renunțăm la egoismul nostru și să ne dăm viața pentru el și pentru cei aflați în nevoie. Oameni îl vor vedea pe Păstorul cel bun în viețile noastre.
O altă întrebare esențială pe care ar trebui să ne-o adresăm e, suntem noi profund îndrăgostiți de păstorul cel bun? Această relație personală poate fi descoperită numai datorită timpului petrecut cu Păstorul. Cât de mult timp de petrecem în rugăciune, în discuții, în a fi conștienți de prezența păstorului? Sfântul apostol Paul a fost atât de îndrăgostit de Isus încât Cristos i-a cuprins întreaga viață. Acesta este motivul pentru care într-una din scrisorile sale, sfântul apostol Paul a spus, nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine… Dacă Isus este adevăratul nostru păstor atunci vom avea viață din belșug.
