Lc 24, 13-25
Apariția pe drumul spre Emmaus
Locația Emmaus-ului nu este clară. Numele de Emmaus derivă de la cuvântul ebraic hammat ceea ce înseamnă primăvară caldă. Astăzi, există trei sau patru localități ce poartă acest nume, toate susțin a fi cea menționată în textul evanghelic de la această liturghie, fiindcă încearcă să atragă pelerinii și turiști.
Oricare ar fi locația originală, ceea ce contează cel mai mult e că evanghelistul Luca nu relatează un mit ci un eveniment actual, o întâlnire cu Cristos Înviat. Pentru discipoli nu era necesară a ști locația exactă pentru a putea înțelege povestea. Emmaus este locul întâlnirii-credință cu Domnul înviat, locul iluminării celor doi discipoli.
Isus în evanghelia de astăzi nu e recunoscut de către doi din discipoli săi pe drumul lor spre Emmaus. Ei erau dezamăgiți de sfârșitul tragic al Domnului. Moartea sa le-a împrăștiat și spulberat visurile și speranțele. Însă, Isus le explică Scripturile și dă un sens evenimentelor confuze ce au avut loc în cetatea sfântă. El le explica din nou semnificația profeției despre Cristos care trebuie să sufere și să moară pentru păcate. Sfântul apostol Paul spune că nu există Cristos fără cruce. El spune că Am fost crucificat cu Cristos, și nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine (Gal 2,19).
Ce face așa de dificilă recunoașterea lui? Sfântul Augustin, un sfânt părinte din secolul V, răspunde că ei erau atât de dezamăgiți când l-au văzut atârnând pe cruce încât au uitat învățăturile sale, nu au căutat învierea sa și au eșuat în a-și păstra promisiunea lui Cristos în minte (din Predica 231.1). Augustin continuă: ochi lor erau blocați, fiindcă ei nu l-au putut recunoaște până la frângerea pâini. Si totuși, conform percepției lor, care încă era ignorantă față de adevărul că Cristos va muri și va învia din nou, ochi lor erau împiedicați în mod asemănător. Nu adevărul însuși e cel care i-au dus în eroare ci, mai degrabă, ei înșiși sunt cei care nu au fost în stare să înțelege adevărul. (din Armonia Evangheliilor, 3, 25.72.)
Doar cu frângerea pâini, cei doi discipoli îl recunosc pe Isus. În cazul nostru, suntem chemați să îl recunoaștem în Sfânta Euharistie prin credința noastră. Sfânta Scriptură și Sfânta Euharistie sunt cele două moduri de a-l cunoaște pe Cristos, fiindcă, prin a-l cunoaște pe Isus în Cuvânt e ceea ce ne conduce la cunoașterea sa deplină în misterul trupului și sângelui său care e culmea iubirii sale. Catehismul Bisericii Catolice ne învață că Euharistia este prezența înfăptuită și oferirea sacramentală a lui Cristos (1362). Prin prezența sa în Euharistie el umblă pentru noi, cu noi în viața noastră și ne așteaptă.
Într-o zi un profesor și-a întrebat studenți. Care parte din Sfânta Liturghie vă place cel mai mult? Spre surprinderea lui un student a răspuns: Partea în care preotul zice, Liturghia s-a sfârșit mergeți în pace. În mijlocul râsetelor studentul a continuat că Scopul Sfintei Liturghii este de a ne hrăni cu Cuvântul, Trupul și Sângele Domnului astfel încât noi să mergem înainte și să fim martori ai Domnului. Asemenea discipolilor din Emmaus să vestim și noi că Isus este viu, că mesajul său este important și că promisiunea făcută de el, a vieții veșnice, încă trăiește. Amin
