Înţ 12,13.16-19;
Rom 8,26-27;
Mt 13,24-43 (Mt 13,24-30)
Am citit odată o povestioară conform căreia într-o clasă de a cincea, se aflau doi băieți care aveau aceleași nume, Paul. Într-o zi cel mai mic dintre cei doi Paul a supărat-o pe profesoară cu constantele sale acte și refuzuri de a învăța. Tocmai din această cauză, profesoara, care era o femeie, adesea își punea la îndoială statutul ei de profesor. Paul cel mare, în schimb, nu avea nici o problemă.
La prima ședință cu părinți, o doamnă politicoasă a intrat în clasă și s-a prezentat ca fiind mama lui Paul. Presupunând că ea era mama lui Paul cel mare, care era unul dintre elevi ei preferați, profesoara a început să îl ridice în slăvi și să spună că el era un băiat foarte bun și o adevărată bucurie în clasă.
În dimineața următoare, Paul cel mic, a intrat în clasă foarte elegant înaintea tuturor celorlalți elevi și a luat-o pe profesoară în brațe și i-a spus: Vă mulțumesc doamnă pentru că i-ați spus mamei mele că eu sunt elevul dumneavoastră favorit și o adevărată bucurie în clasă. Șocată fiind de aceste cuvinte, a rămas extrem de prudent tăcută, realizând că confundase persoanele. Ea crezuse că doamna pe care o întâlnise era mama lui Paul cel mare. Paul cel mic i-a spus profesoarei: Nu am fost bun dar voi fi. Ea și-a lăsat ușor capul în jos și a început să plângă. Ea niciodată nu s-a destăinuit băiatului că ea crezuse că doamna cea drăguță era mama lui Paul cel mare. Paul cel mic din acel moment s-a schimbat complet. El a devenit cu adevărat unul dintre elevi ei favoriți și o adevărată bucurie de a-l avea în clasă.
Povestea celor doi băieți sunt o prefigurare a neghinei și a grâului din evanghelia de astăzi. În viața reală, neghina nu devine grâu. Ele nu sunt bune la vedere, urâte și reprezintă un obstacol în creșterea altor plante. Acesta este motivul pentru care cumpărăm ierbicid. Însă urâțenia poate fi preschimbată în frumusețe. În mod natural noi suntem foarte mândri de oameni grâu și adesea iritați de oameni neghină. Asemenea servitorilor din evanghelie, noi am putea dori să smulgem neghina și să o aruncăm sau să nu îi acordăm timp să crească împreună cu grâul. Să ne amintim faptul că foarte mulți cetățeni s-ar putea transforma în niște infractori fiindcă nimeni nu i-a convins și nimeni nu le-a spus sau chiar încurajat că ei ar putea face lucruri mult mai bune.
Dacă mergem mai în profunzime, terenul este cuvântul însă noi am putea să îl interpretăm prin a spune că terenul este inima omului. În realitate, inima omului este în totalitate bună și în totalitate rea. De acest lucru ne-am putea da seama și din imaginea din evanghelia de astăzi cu grâul și neghina, cu diferitele sale proporții fiind și teatrul unei lupte gigantice dintre Dumnezeu și Satana. Acești doi protagoniști se străduiesc continuu pentru a se asigura în permanență de aderența noastră la împărățiile lor.
În ceea ce privește celelalte inimi, situația este în totalitate diferită, față de care nu avem nici un acces. Eu pot, fără îndoială, să evaluez acțiunile vecinilor mei când ei mă ajută, pot spune că aceasta este o acțiune bună. Când el mă sugrumă pot spune că aceasta este o acțiune rea. Însă, nu pot, sub nici o formă, să îmi exprim o opinie în ceea ce privește starea lui spirituală în momentul în care el săvârșește aceste acțiuni. Probabil că el mă ajută pentru un motiv egoist sau că strangularea mea de către el este justificată. Iată de ce Isus se oprește din a smulge neghina.
De asemenea și de a elimina păcătoși, care sunt neghina, din societate este echivalentă cu a elimina nu doar sfinți deja existenți ci și potențiali sfinți.
Pe de altă parte, nimic nu este complet pervertit. Până și cea mai neagră inimă nu este complet neagră. Dumnezeu dă fiecărui răsad toate oportunitățile de a se înmulți și de a deveni un superb buchet de grâu. Dumnezeu este atât de răbdător în a le aștepta să crească. Răbdarea este virtutea de care avem nevoie noi toți astăzi. Problema este că noi vrem rezultate imediate, soluții imediate la probleme. Probabil acesta este și motivul pentru care avem cafea instant, sau lapte instant sau tăiței instanții.
La încheiere să nu uităm faptul că aceste mici semințe de bunătate și iubire, dacă sunt plantate cu grijă de fiecare dintre noi, vor putea face această lume întreagă un paradis în care noi toți vom putea trăi în pace și vom putea crește împreună plini de bucurie.
