Dan 7,9-10.13-14;
2Pt 1,16-19;
Mt 17,1b-9
Dragi Frați și surori în Cristos, astăzi celebrăm una dintre cele mai mari sărbători ale Bisericii, celebrăm momentul în care Domnul nostru Isus Cristos s-a arătat în toată gloria și maiestatea sa, revelând pentru prima dată, întregii lumi, întregul adevăr asupra existenței și naturii sale: Cine era el, și Ce va avea de făcut în această lume; Misiunea sa și intențiile sale.
Acest moment îl cunoaștem ca Schimbarea la față. Momentul în care Domnul nostru Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu, născut din Fecioara Maria, asumându-și trupul și forma omului, s-a revelat pe sine însuși și a permis divinității să strălucească și să fie revelată discipolilor săi: Cine era el cu adevărat, nu doar un om sau profet, ci Dumnezeu însuși.
În prima lectură, luată din cartea profetului Daniel, profet care a scris ceea ce a văzut în marea viziune a cerului, în care Dumnezeu i-a arătat gloria cerului, iar apoi pe el însuși, și pe Fiul său, care va veni să își ia locul în lume.
Într-adevăr, el a venit în lume, ca împlinire a vechii promisiuni a lui Dumnezeu, de mântuire a lumii întregi și a tuturor oamenilor. El a promis că va trimite un Mântuitor care îi va aduna pe toți copii săi preaiubiți, din locurile în care au fost risipiți, adunându-i din toate cele patru colțuri ale pământului, din locurile întunecate aducându-i la lumină.
În textul evangheliei, am auzit cum Isus s-a arătat pe el însuși, în toată gloria și maiestatea sa pe muntele Tabor, celor trei apostoli, Sfântul Petru, sfântul Iacob, și sfântul Ioan. Muntele Tabor era unul dintre munți sfinți pe care au avut loc evenimente importante din cadrul istoriei mântuirii. Astfel semnificația unui asemenea eveniment, ce a avut loc pe Muntele Tabor, este legată de modul în care Moise, în Cartea Exodului, s-a urcat pe celălalt munte Sfânt, Horeb, pentru a se întâlni cu Dumnezeu și pentru a primi Legea de la Dumnezeu însuși.
Isus a intrat în lume pentru a împlini ceea ce legea și profeți au spus despre el, pentru a împlini în întregime Legea alianței pe care Dumnezeu a oferit-o poporului său, și pentru a împlini promisiunea mântuirii, vestită prin profeți și prin slujitori săi credincioși. Iată de ce cei trei apostoli i-au văzut pe Moise și pe Ilie. Fiindcă ei reprezentau Legea, în persoana lui Moise, și profeții în persoana lui Ilie.
Acesta este cel de-al doilea lucru pe care trebuie să îl remarcăm, că Dumnezeu s-a străduit să împlinească promisiunea sa, și că el este mereu credincios alianței sale, pe care a încheiat-o cu noi toți, pentru binele și beneficiul nostru. Însă noi suntem credincioși lui? Dacă ne uităm la modul în care noi oameni acționăm asupra legământului pe care îl avem cu Domnul, ne vom da seama cât de necredincioși suntem. Preferăm să mergem pe propriile noastre căi și să nu ascultăm de regulile și de legile sale.
În cele din urmă, ceea ce noi trebuie să ținem minte, din lecturile de astăzi, este pasajul în care ni se reamintește ceea ce trebuie să facem noi de acum încolo, ca creștini și ca membri ai Bisericii. După ce Isus și-a revelat întreaga glorie, discipoli săi au dorit să rămână acolo, în acel loc de lumină, nemaivoind să lase toate acelea pentru lumea de jos.
Și totuși, aceasta e exact ceea ce a făcut Isus, iar Tatăl le-a reamintit discipolilor săi să urmeze calea pe care Fiul său deja o urmează. El a lăsat gloria în urmă și a coborât de pe munte, determinat să meargă înainte la Ierusalim, știind că Farisei și cărturari complotau pentru a-l duce la moarte.
Să ne întrebăm pe noi înșine, cât de confortabili stăm noi în zona noastră personală de confort? Suntem și noi prinși în confortul nostru și în toate lucrurile fericite și plăcute pe care le avem în viață, ne-am uitat adevăratul scop în viață? Acesta este pericolul cu care ne confruntăm, pericolul ca Satana și aliați săi să reușească în încercările lor de a ne tenta și de a ne convinge să rămânem indiferenți și reci în mijlocul încercărilor și misiunii care ne-a fost încredințată nouă de Domnul.
Dar care este această misiune? Este cea pe care Isus Cristos însuși ne-a dat-o. Că noi trebuie să ne luăm crucile, să lăsăm în urmă toate legăturile lumești și să îl urmăm după cum și el a mers pe calea crucii. Iar asta înseamnă că noi, ca și creștini, nu ar trebui să fim satisfăcuți doar cu acest statut, și nici nu putem sta liniștiți, când sunt încă multe lucruri pe care le-am putea face.
Să ne gândim la această chestiune și să reflectăm asupra ei în inimile noastre. Să nu mai ezităm, ci de acum încolo să ne îmbrățișăm statului nostru de creștini cu mult zel și vigoare, în tot ceea ce vom face de acum încolo, să putem aduce o mai mare glorie lui Dumnezeu, proclamându-l prin faptele și acțiunile noastre, ca tot mai mulți oameni să poată veni pentru a primi mântuirea sa și darul vieții veșnice.
Iar astfel să putem intra în gloria cerului ce ne-a fost promisă nouă tuturor, glorie pe care am văzut-o la transfigurare. Să fim cu toți cu adevărat transfigurați cu Domnul Isus Cristos, și să fim vrednici de harul lui Dumnezeu. Amin.
