Tob 8,4b-8
Ps 111(112),1-2.3-4
Ev 13,1-4a.5-6b
In 15,12-16
Bunica unui preot îi spunea mereu că: Trebuie să îți ții promisiunile pentru totdeauna plus o zi. Trebuie să ne ținem mereu promisiunile. Iar apoi, după ce sa terminat mereul și datoria de a ține promisiunea s-a încheiat, atunci să o mai ținem încă o zi.
Ce este aceasta? Asta este fidelitatea, această bunică, conform acestui preot, punea mare preț pe a ține promisiunile. Ea niciodată nu dorea ca nici unul din ei să se implice cu oameni care nu își pot ține promisiunile. De fapt, este adevărat, este foarte adevărat că este extrem de greu să ai de-a face cu oameni volatili. Acești oameni nu merită nimic, niciodată, fiindcă printr-o analiză ulterioară, vom realiza că putem măsura o persoană nu prin promisiunile pe care le face ci prin promisiunile pe care le ține.
De aceea aș dori să le dăruiesc numai un singur lucru acestor două persoane care s-au decis să nu îl slujească pe Domnul separat ci împreună, ca o singură persoană cu o unică personalitate iar aceea este fidelitatea. Fidelitatea înseamnă a-ți ține promisiunile, a fi credincios față de cuvântul tău. Mai ales în ziua de astăzi, când fidelitatea este suprautilizată, folosită în mod abuziv și abuzată. Există două tipuri de promisiuni: promisiuni temporare și promisiuni permanente.
Facem o mulțime de promisiuni temporare și de angajamente în viețile noastre. Unele dintre ele sunt importante iar altele nu. O promisiune temporară sau angajament înseamnă că oferim doar o mică parte din noi înșine pentru o perioadă limitată de timp. De exemplu, prietenia. Dăruim doar o parte din noi înșine pentru o anumită perioadă de timp precum prietenilor de la școală. Le dăruim timp, prietenie și grijă, însă după absolvire, majoritatea prietenilor de la școală se îndepărtează.
Un loc de muncă poate fi un angajament temporar fiindcă îi dăruim doar o parte din noi înșine. Întotdeauna vom putea să schimbăm locul de muncă și să ne mutăm la altul. La orice loc de muncă, mereu vom lăsa timp pentru familie și pentru alte angajamente. Deși pentru uni bărbați, un loc de muncă înseamnă totul iar asta nu e bine deloc.
Însă există promisiuni care sunt angajamente totale și necesită întreaga noastră fidelitate. Ca de exemplu, iubirea noastră față de Dumnezeu trebuie să fie un angajament permanent iar orice altceva din viața noastră trebuie să fie subordonat lui Dumnezeu. Trebuie să dăruim lui Dumnezeu totul și mereu – mintea noastră întreagă, inima noastră întreagă și întregul nostru suflet.
Căsătoria este un alt angajament permanent. Jurămintele de la căsătorie spun: În orice împrejurare, fericită sau nefericită, în caz de boală ca și în timp de sănătate… Un soț îi dăruiește soției sale totul și pentru totdeauna.
Angajamentul și fidelitatea sunt asemenea unei chitanțe goale. Căreia nu trebuie să îi pui o dată și o sumă. Căreia nu trebuie să îi adaugi note de subsol. Pe care doar o semnezi iar chitanța goală va spune: îți voi dărui totul mereu plus o zi.
N…… și N….., de-a lungul drumului pe care îl veți începe astăzi, drumul vieții de căsătorie, să vă amintiți doar acest unic cuvânt, fidelitate. Este foarte dificil să fii credincios, însă singura cale de a fi fidel unul față de altul este să fii fidel. Amin
