Is 55,6-9;
Fil 1,20c-24.27a;
Mt 20,1-16a
Câți dintre voi, cei aici de față sunteți oameni care lucrați într-o firmă sau într-o fabrică? Ce s-ar întâmpla dacă ai lucra acolo pentru o lungă perioadă de timp într-o poziție înaltă iar apoi proprietarul companiei sau al fabricii ar decide să dea bonusuri fiindcă firma merge foarte bine, și oferă tuturor același sumă de bani, până și celor mai mici angajați, celor mai noi care abia au început să lucreze la acea firmă. Care ar fi reacția dumneavoastră?
Sau să zicem că ești un student. Unul dintre profesori tăi anunță un program la care vei obține un credit extra. Depui mult mai multă muncă decât restul, și totuși, la finalul semestrului profesorul anunță că toți vor primi aceiași sumă de credit extra. Cum te-ai simți?
Nu ar fi corect din partea mea să spun că mulți dintre noi la un moment dat sau altul am dorit să strigăm, Pur și simplu, nu e corect!
Aceasta, desigur este natura umană. Isus știa aceasta. De fapt, el probabil era mult mai conștient de aceasta fiindcă în Iudeea din timpul lui Isus, existau enorme diferențe între clasele sociale. Relativ vorbind, săraci erau cu adevărat extrem de săraci iar cei bogați erau super, super bogați. Nu exista o siguranță socială care să-i ajute pe oameni în a-și menține un trai decent de viață.
Întrebarea este, ce mesaj încearcă Isus să ne transmită de fapt? De ținut minte e faptul că Isus a fost o persoană extrem de angajată și că o parte din carisma lui a constat în profunda sa înțelegere a naturii umane. Într-adevăr, majoritatea învățăturilor și instrucțiunilor lui Isus sunt cu adevărat destinate a fi o hartă în a ne ajuta reciproc dar și personal cu fragilitățile și slăbiciunile noastre umane.
În primul rând, Isus vrea ca noi să ne concentrăm nu asupra a ceea ce noi credem că merităm. Ci mai degrabă, el dorește să ne concentrăm asupra iubirii față de aproapele nostru și față de Dumnezeu. Jucându-ne jocul de-a Nu este corect, cu Dumnezeu înseamnă a ne pierde timpul degeaba. Dumnezeu știe exact cât de mult ne-a fost dat. El este cel care ne-a dat. Noi nu îl putem păcăli. Isus ne cunoaște propria tendință de a vedea cu rapiditate inegalitățile de suprafață, și asta datorită faptului că ne uităm atât de rar și atât de ineficient la imaginea de ansamblu.
Cum sunt legate toate acestea de textul evangheliei de astăzi? Dintre toți lucrători angajați în acea zi să lucreze în vie, care credeți că ne reprezintă pe noi mai bine? Ei bine, pentru majoritatea dintre noi nu e nevoie să se menționeze faptul că facem parte din cei angajați ultimi. În general, noi, atât ca persoane individuale cât și ca societate, ni s-a dat mai mult cu mult mai puțin efort pentru bunăstarea noastră, bunurile deținute și securitatea decât în multe alte țări sau culturi din lume. Pentru a fi siguri, uni dintre noi au avut de înfruntat mari dificultăți în viețile voastre iar eu nu sunt aici pentru a vă diminua efortul și zbaterile personale.
Un inginer lucra într-o companie de construcții ce ridica case. Într-o zi și-a spui lui însuși. Am lucrat din greu pentru această companie și ce am primit în schimb? Sunt pe cale să mă retrag, să mă pensionez, iar eu fac vile superbe doar pentru cei bogați.
Într-o zi proprietarul firmei de construcții i-a spus: Vreau ca tu să construiești o casă mare și minunată. Nu îmi pasă de Buget. Vreau doar ca să fie bine făcută. Însă din moment ce inginerul era plin de resentimente în privința muncii sale, când a auzit a devenit atât de entuziasmat încât era gata să îl îmbrățișeze pe proprietar. Oricum, continua el, Mă voi pensiona în curând. Așa că a construit casa cu materiale sub standardul normal: oțel ruginit și acoperiș, lemn vechi și cu corpuri de iluminat. Fațada era atât de impresionantă însă știa că nu va rezista din cauza calității slabe a materialelor și a muncii.
A sosit și momentul ca el să se pensioneze. A fost chemat de proprietar care i-a spus: ca și mulțumire din partea mea pentru munca pe care a-i depus-o în această firmă, Îți dăruiesc casa pe care ți-am poruncit să o construiești. Era destinată să fie o surpriză pentru tine. Acum îi venea să se plângă însă era deja prea târziu.
Cât de des îi iertăm pe frați și pe surorile noastre era tema principală a evangheliei din duminica care a trecut. Cât de multă iubire acordăm îndatoririlor noastre ca și creștini este una din temele principale ale textului evangheliei de astăzi. Să ținem minte un lucru că ceea ce este important nu este cantitatea de muncă pe care o depunem ci iubirea cu care este îndeplinită acea muncă. În ochi lui Dumnezeu, toate muncile, mari sau mici sunt importante și luate în evidență.
Înainte, această parabolă se obișnuia să fie citită odată pe an în Biserică. Când am auzit-o pentru prima dată am fost un pic nedumerit, de ceea ce făcuse proprietarul viei, că ceea ce făcuse el era complet nedrept. Oare cei care lucrează mai mult merită o plată mai mare? Este de asemenea nedrept fiindcă ultimi sosiți primesc aceiași plată ca și cei care au venit primi. Se pare că proprietarul are un înțeles diferit al termenului de dreptate, acela de a da ceea ce i se datorează.
Să începem cu muncitori care au fost angajați primi. Vedeți cum fețele lor sau luminat atunci când proprietarul îi găsește la amiază și le oferă plata normală pentru o zi de muncă în via sa. Copii lor nu vor dormi în acea noapte cu stomacul gol. Acum priviți la muncitori care au fost angajați după amiază. Ei nu fuseseră leneși, ci doar mai puțin norocoși. Ei doar au stat în piață fiindcă nimeni nu îi angaja. Însă acest proprietar i-a văzut și i-a plătit cu aceiași sumă de bani. Pentru noi, probabil, pentru o oră de muncă echivalentul de plată este cel mult plata pentru o oră, dacă nu o pierdem și pe aceea.
Ei bine, aceasta este doar o reamintire a nerecunoștinței noastre față de Dumnezeu. De fapt, atenția noastră principală nu este asupra muncitorilor care suntem noi ci mai degrabă asupra proprietarului care este Dumnezeu. Că Dumnezeu este doar pentru cei care i-a angajat primi, cei vechi și înaintași în muncă fiindcă le-a dat ceea li se cuvine. Însă el este generos, dincolo de așteptările tuturor care au venit mai târziu. Că împărăția este deschisă, nu doar celor care par că nu merită ci și multora care pentru noi par că sunt cu totul nevrednici.
În încheiere să nu uităm aceasta, că pentru Dumnezeu toate muncile, serviciile de iubire, indiferent că sunt ele mari sau mici sunt importante și contează în ochi lui. Amin
