Lc 17,1-6
Tentația este cea care ne îndreaptă spre păcat. Dumnezeu nu poate fi ispitit, însă noi putem fi ispitiți de dorințele noastre, de bani, de lipsa de auto-examinare și mândria lăudabilă a vieții și multe altele. Isus ne-a poruncit în repetate rânduri să ne rugăm pentru a putea fi feriți de ispită fiindcă Domnul este capabil să ne izbăvească de ea.
Pasajul evangheliei de astăzi, luat din evanghelia după sfântul Luca, conține trei aspecte diferite, aspecte care sunt legate între ele. Primul aspect este inevitabila tentație care ne face să comitem păcat. Ispitele sunt inevitabile fiindcă noi suntem oameni păcătoși. Că noi tot putem alege să facem răul în ciuda harului lui Dumnezeu din noi.
Al doilea aspect este despre iertarea și împăcarea continuă. Este adevărat că păcatul este un lucru serios și foarte grav. Efectele negative ale păcatului sunt multe, precum: ofensarea lui Dumnezeu, distrugerea conștiinței și a sufletului nostru, împietrirea inimilor noastre, crearea de obiceiuri rele, pierderea harului și a puterii de voință, alegere, crearea de distanțe, dificultate în rugăciune și altele. Însă a duce pe alți la păcat este un lucru mult mai serios și distructiv fiindcă, ca și creștini, suntem chemați să trăim și să învățăm viața lui Cristos altora.
Al treilea aspect este despre credință, care constă în, încrederea deplină în Dumnezeu. Isus spunea că este bine dacă credința ta este mică, doar folosești-o. El va avea grijă ca să primești restul. Prin ochii credinței noi am putea fi capabili să înțelegem urâțenia păcatului și vom găsi motivația de a evita ceea ce îi displace lui Dumnezeu și de a face doar ceea ce îi place lui.
