Lc 17,11-19
Pasajul evangheliei de astăzi ne prezintă povestea celor 10 leproși, dintre care nouă erau evrei iar unul era samaritean, pe care îi vindecase Isus de leprozitatea lor. Cu toți știm că lepra era o boală abominabilă în acel timp. Leproșilor le era interzis să se amestece cu cei sănătoși. Prin urmare, ei l-au strigat pe Isus de la distanță, rugându-l să îi vindece. În momentul în care au fost vindecați, numai unul dintre ei zece s-a întors la Isus și i-a mulțumit. Unde erau ceilalți nouă?
I-am mulțumit noi lui Dumnezeu astăzi? Isus în evanghelia de astăzi și-a arătat dezamăgirea față de faptul că doar unul din cei zece leproși, și pe deasupra și samaritean, și-au amintit să îi mulțumească lui Dumnezeu. Oare nu s-au curățat zece? Unde sunt ceilalți nouă? Nu s-a găsit cine să se întoarcă şi să-l glorifice pe Dumnezeu decât acest străin?
În fiecare moment primim haruri de la Dumnezeu și de la oameni din jurul nostru. De fapt, tot ceea ce avem și tot ceea ce suntem provine de la Dumnezeu. Însă conștientizăm noi aceasta? Sincer vorbind, majoritatea momentelor, ocaziilor devenim foarte buni în a cere de la Dumnezeu să facă aceasta sau aceea pentru noi. Însă, când rugăciunile noastre sunt îndeplinite, apoi cu greu ne amintim să îi și mulțumim.
În cadrul sfintei Liturghii nu noi suntem cei care îi facem o favoare lui Dumnezeu. Este Dumnezeu cel care ne face nouă o favoare. Noi suntem cei care primim cuvântul său dătător de viață, sângele și trupul său.
Să nu uităm niciodată să ne arătăm mulțumirea față de Dumnezeu. Viața va deveni mult mai ușoară dacă ne vom arăta mulțumirea pe deplin față de el.
