Lc 5,17-26
În pasajul evangheliei de astăzi vom auzi cum un grup de bărbați doresc să își salveze prietenul paralizat. Ei știau că ei nu puteau să îl vindece pe prietenul lor însă ceea ce puteau să facă era să fie servitori acelui bărbat bolnav prin al aduce la Cristos. Acest grup de bărbați aveau o credință puternică în Isus. Faptul că erau nevoiți să treacă prin acoperiș nu mai conta deloc, iar asta fiindcă ei știau că Isus putea să îl vindece pe prietenul lor. Noi nu putem salva suflete însă ceea ce putem face este să fim niște slujitori care aduc sufletele la Cristos. Aceasta o facem mai ales când reușim să convingem pe cineva să vină la sfânta Liturghie sau la scaunul de spovadă sau când dăm un exemplu bun sau când le vorbim despre Cristos.
Pe de altă parte, farisei și cărturari stăteau în fața lui Cristos și îl priveau cum îi vindecă pe cei bolnavi. Cu toate că ei văzuseră multe alte miracole tot nu voiau să creadă în Cristos. Miracol după miracol iar ei tot nu s-au răzgândit. Așa că Isus sa decis să le arate un miracol decisiv prin care să creadă în el și pentru a le arăta puterea sa de a ierta păcatele, din moment ce bolile erau un semn al păcatului în istoria iudaică. O învățătură iudaică spune că păcatul este izvorul tuturor bolilor iar iertarea acestor păcate este singurul izvor prin care cineva se poate vindeca de acea boală. Însă farisei și cărturari tot nu credeau în el.
Să reflectăm astăzi la aceste cuvinte ale unui autor celebru: Cel care nu îi poate ierta pe ceilalți, distruge podul pe care el însuși trebuie să treacă dacă dorește să ajungă în ceruri, fiindcă cu toți avem nevoie de iertare.
