Începem astăzi, și până la sfârșitul acestui advent, să vorbim, să reflectăm împreună asupra crezului, asupra credinței noastre în Dumnezeu. Astfel în această dimineață o să începem cu câteva lucruri introductive.
Un mare scriitor francez din zilele noastre pe nume Gustav Thibon spunea că: Până acum credeam în Dumnezeu, dar de acum nu mai cred decât în Dumnezeu”.
Noi putem avea multe informații și cunoștințe despre Dumnezeu. Cu toate acestea, niciodată nu-l vom putea cunoaște îndeajuns pe Dumnezeu. Nu e de ajuns să știm ce scriu alții sau ce ne spun alții despre Dumnezeu, e necesar să știm ce ne spune, în taina inimii, însuși Dumnezeu despre el însuși. Chiar profesorii de teologie, specializați în materie, care scriu cursuri și cărți despre Dumnezeu, care vorbesc tot anul și toată ziua la catedră despre Dumnezeu, simt nevoia de a fi periodic reînvățați de însuși Dumnezeu. Simt și ei nevoia de a tăcea din când în când și de a asculta în tăcere glasul tainic al lui Dumnezeu. Fără această știință care vine direct de la Dumnezeu, cel mai savant teolog nu posedă altceva decât ceea ce savanții numesc o ignoranță savantă.
Pentru a putea cunoaște chipul lui Dumnezeu și să îi auzim glasul, vom fi nevoiți să facem trei lucruri fără de care întreaga noastră strădanie de a înțelege cine este Dumnezeu și de al asculta, este în zadar.
În primul rând, este tăcerea. Se spune că, în ultima vreme, undeva, într-una din țările lumii, s-a deschis o universitate cu cursuri prin telepatie. Un student s-a înscris și el la această universitate, a plătit taxa de înscriere, dar au trecut mai multe săptămâni și el nu a primit nici un mesaj. A cerut explicații: de ce nu i s-au transmis mesaje? Răspunsul: mesajele s-au transmis, dar n-ai rămas în tăcere și concentrare totală la orele care ți s-au stabilit, de aceea nu le-ai înregistrat în mintea ta.
În cazul nostru, predicile sunt adevărate cursuri de telepatie pe care ni le ține Dumnezeu. Însă importante nu sunt informațiile, lucrurile noi pe care le aflăm de la predicator, de la preot, ci mesajele pe care le primim fiecare, personal de la Dumnezeu, prin intermediul preotului. De aici și importanța tăcerii, importanța ascultării glasului lui Dumnezeu.
În al doilea rând este reculegerea. Un alt mare scriitor creștin al timpurilor noastre, pe nume Romano Guradini spunea că atunci Când ne aflăm alături de alți oameni, atunci se trezește în noi vanitatea, gelozia, egoismul, setea de putere, tot ce este mai rău și ne împinge să trăim în minciună. Dar dacă ne retragem în singurătate, totul dispare: ne aflăm în fața lui Dumnezeu și a propriei conștiințe. Atunci suntem liberi și vedem clar… Să ne retragem, și să ne reculegem, din când în când în singurătate totală, departe de oameni. Singuri într-o călătorie; singuri în intimitatea camerei noastre; singuri într-o biserică tăcută… Astfel, în singurătate învățăm un mod sănătos și just a trăi între oameni. În tăcere învățăm să vorbim.
În al treilea rând, pentru a ca să putem să vedem chipul lui Dumnezeu și să îi auzim glasul, pe lângă tăcere și reculegere vom avea nevoie și de un efort permanent de purificare sufletească, de îndepărtare a murdăriei, a gunoaielor care ne înfundă urechile și ne acoperă ochii sufletului nostru. Un efort constant prin care să dăm la o parte, și să aruncăm pentru totdeauna aceste gunoaie, aceste păcate care ne acoperă sufletul, care ne ține sufletul departe de vederea chipului lui Dumnezeu, care ne țin astupate urechile sufletului de la ascultarea glasului lui Dumnezeu, care, printre multe altele ne spune neîncetat că ne așteaptă să ne împăcăm cu el, că ne așteaptă să ne acorde iertarea sa iar odată cu ea și harurile și darurile pe care are să ni le ofere.
Aș dori să închei cu frumoasele cuvinte ale unui sfânt părinte al Bisericii, ale Sfântului Teofil din Antiohia, care spune că: Dacă îmi vei zice: Fă-mă să-l văd pe Dumnezeul tău, eu îți voi zice: Fă-mă să văd omul care este în tine și eu ți-l voi arăta pe Dumnezeul meu. Fă-mă, așadar, să văd dacă ochii sufletului tău văd și dacă urechile inimii tale aud(…) omule dacă trăiești în curăție, sfințenie și dreptate, îl poți vedea pe Dumnezeu. Amin
