Mc 2,1-12
Isus în textul evangheliei de astăzi ne învață modul în care să ne rugăm. Iar prima lecție este că pentru a ne ruga nu trebuie să spunem multe. Cineva a spus că, cu cât cuvintele sunt mai puține cu atât mai bună este rugăciunea. Prieteni paraliticului, îl aduc la Isus. Chiar dacă ei nu și-au spus nici măcar un cuvânt unul față de celălalt, gestul de al aduce 
la Isus și de a aștepta ca acesta să fie vindecat este însăși o rugăciune. Prin urmare, când ne rugăm nu trebuie să spunem multe cuvinte, ceea ce trebuie să avem din plin este încredere în Domnul.
A doua lecție este că atunci când ne rugăm trebuie să îl lăsăm pe Dumnezeu să decidă pentru noi. Când cei patru bărbați l-au adus pe paralitic la Isus, ei s-au sustras imediat. Acesta este modul în care trebuie să ne rugăm, ca atunci când ne aflăm în prezența lui Dumnezeu să îl lăsăm pe el să decidă.
A treia lecție este că datorită credinței prietenilor săi este vindecat paraliticul. De obicei, când Isus vindeca o persoană bolnavă, aceasta este vindecată datorită credinței ei însăși. Însă spre surprinderea noastră, în evanghelia de astăzi, nu datorită credinței paraliticului ci datorită credinței prietenilor săi i se iartă păcatele iar el este vindecat.
