Iona 3,1-5.10
1Cor 7,29-31
Mc 1,14-20
Un om despot i-a spus mamei sale. Nu voi mai merge la biserică din două motive. Primul este că nu îmi plac oameni și că oameni nu mă plac pe mine. Mama s-a uitat la el și i-a spus: Fiul meu, tu ar trebui să mergi din nou la biserică din două motive: fiindcă deja ai 59 de ani și fiindcă tu ești părintele paroh.
Textul evangheliei de astăzi, de la această sfântă liturghie, ne vorbește despre Isus Cristos care cheamă niște oameni simpli, în mare parte pescari, pentru a le da responsabilitatea de a aduna familia lui Dumnezeu și de a proclama, de a vesti, vestea cea bună a noii mântuirii tuturor oamenilor. Acești oameni pe care i-a chemat el erau complet nepregătiți și pe deasupra nici măcar nu aparțineau vrunui grup religios din acel timp.
Conform unui mare predicator, acești oameni erau niște persoane simple. Ei nu au venit de la școli mari și facultăți, ei nu se trăgeau din aristocrație, ei nu erau nici învățați și nici bogați. Ei erau pescari, sau cu alte cuvinte, ei erau niște oameni normali, obișnuiți. Nimeni nu a crezut vreodată în obișnuință cum a crezut Isus. După cum a spus odată și George Bernard Shaw: Niciodată nu am avut vrun sentiment față de clasa muncitoare, decât o dorință de a-i nimici, și de a-i înlocui cu oameni sensibili. Un om niciodată nu ar trebui să gândească prea mult la ceea ce este ci la ceea ce dorește să facă Isus Cristos din el. Ca și cei doisprezece apostoli, ei au fost provocați de cuvântul lui Isus de a deveni pescari de oameni așa că ei l-au urmat pe Isus și au dorit să îl cunoască mai bine și să îl vestească altor oameni. Mai târziu, ei au continuat lucrarea de mântuire indiferent că oameni îi plăceau sau nu, asemenea preotului din povestioara cu care am început.
Astăzi, această lucrare de a deveni pescari de oameni este continuată de Biserică, de preoți și episcopi săi. Însă noi auzim atât de multe critici și atât de mulți oameni vorbind despre liderii bisericii. Sunt foarte mulți credincioși care se plâng de preoți lor, că sunt iritați sau prea stricți, sau că nu poți vorbi cu ei, sau prea materialiști sau ultraconservatori, sau mai mult plecați decât acasă și multe altele. Mulți oameni catolici abandonează biserica și se mută la alte religii din cauza unei calități nedorite pe care o are vrun episcop sau vrun preot anume, din cauză că sunt supărați pe preot.
Probabil, iubiți credincioși, că ceea ce trebuie să ținem minte e faptul că a fi un preot al lui Dumnezeu, faptul de a fi slujitor a lui Dumnezeu, acest lucru nu înlătură și umanitatea preotului. Când el a fost hirotonit preot, nu a fost transformat instant într-un înger sau într-un sfânt. Mândria, ambiția, interesele personale, lăcomia, puterea și materialismul ba chiar și senzualitatea sunt foarte prezente în preot, orbindu-l uneori asemenea oricărei alte persoane. Însă Domnul, cheamă și alege oameni imperfecți, asemenea sfântului apostol Petru care a fost atât de sensibil încât la renegat de trei ori, și tot a devenit capul bisericii universale.
Întrebarea la care ar trebui să reflectăm este: Îi ajutăm noi pe preoți? Dacă răspunsul este da, atunci, apare o altă întrebare, în ce mod și cum îi ajutăm? Îi ajutăm prin a le da, bani si diverse lucruri materiale? Da, preoți au nevoie și de aceste lucruri însă este un alt lucru de care au nevoie și mai mult, iar acela este rugăciunea, rugăciunea noastră rostită, în special, în momentele în care ei se află în diverse probleme, crize. Însă acești lideri ai bisericii au de partea lor obligația prin virtutea chemării lor divine, la o constantă înăbușire, la o continuă depășire a slăbiciunilor omenești pentru a putea deveni preoți mai buni și slujitori mai buni.
Mulți au concepția că chemarea lui Cristos, de a predica vestea cea bună, este adresată numai preoților și episcopilor, ceea ce nu este adevărat. Cristos însuși îl îndeamnă pe fiecare creștin la o slujire, la o slujire de iubire și de dreptate, slujire primită prin virtutea botezului și a mirului pe care noi l-am primit. Conciliul Vatican II spune că: Integrați prin Botez în trupul mistic al lui Cristos, întăriți cu puterea Duhului Sfânt prin Mir, sunt trimiși la apostolat de Domnul însuși (Apostolicam Actuositatem, 3). Așa că ori de câte ori întâlniți un doctor, o asistentă, un inginer, un avocat, un profesor sau pe oricine, sunteți părtași la apostolat, la misiunea de a predica, de a învăța, de a vindeca și de a fi martori ai învățăturilor lui Cristos, în munca pe care o îndepliniți dumneavoastră, în special, la birou, la locul de muncă, indiferent care ar fi, de a fi martori ai milostivirii și a grijii pe care Cristos o are față de noi toți, dar mai ales față de ei.
Cum pot participa laici la îndeplinirea acestui apostolat? Gândiți-vă la persoanele laice care deja îndeplinesc anumite funcții, ca cei care cântă la cor sau la cei care citesc lecturile la sfintele liturghii și mulți alți care dau din timpul și serviciul lor pentru biserică și pentru Domnul. Dar și mulți alți catolici care s-au implicat în diverse mișcări și activități, cum sunt cei de la rozariul viu, sau acțiunea catolică sau acel grup de persoane care fac zilnic coronița divinei îndurări la ora 3.
Sunt atât de multe oportunități pentru laici, prin care ei să își pună în practică apostolatul, apostolat desemnat de Domnul, apostolat prin care să facă cunoscută evanghelia sa tuturor. Tot Conciliul Vatican II, în același document Decret despre apostolatul laicilor la numărul 6, spune că: Laicilor li se oferă nenumărate ocazii de a exercita apostolatul evanghelizării și al sfințirii. Însăși mărturia vieții creștine și faptele bune săvârșite cu spirit supranatural au puterea de a-i atrage pe oameni la credință și la Dumnezeu; căci Domnul spune: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca, văzând faptele voastre cele bune, să-l preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri” (Mt 5,16).
Și voi încheia cu cuvintele unui preot verbit, care spunea că nimeni nu poate nega puterea bunului exemplu. Modul în care trăiești poate face mult mai mult bine decât multe predici și decât multe cărți voluminoase. Indiferent că ești o persoană simplă, laic, în vârstă sau copil, muncitor sau nu, Isus contează pe voi. Amin
