Gen 9,8-15
1Pt 3,18-22
Mc 1,12-15
Sfântul Ieronim, mare doctor al Bisericii, a trăit timp de 25 de ani în peștera în care copilul Isus s-a născut. Într-o zi s-a rugat lui Isus astfel. Dragă pruncule Isus, tu ai suferit enorm ca să mă mântuiești, cum mă pot revanșa? Ce îmi poți dărui, Ieronime? s-a auzit apoi o voce. Îmi voi petrece întreaga viață în rugăciune, și îmi voi oferi toate talentele, ție, în mâinile tale, i-a răspuns Eronim. Fă aceasta pentru a mă preamări, însă ce altceva îmi poți dărui? l-a întrebat vocea din nou. Voi dărui toți bani mei săracilor, a răspuns Eronim. Vocea i-a spus din nou, Dăruiește-ți toți bani săracilor, și va fi ca și cum mi i-ai da pe toți mie. Însă ce altceva îmi poți dărui?
Sfântul Eronim, atunci, profund tulburat i-a spus: Doamne ți-am dat totul! Ce altceva mi-a mai rămas de dat? Eronim, tu încă nu mi-ai dăruit păcatele tale, i-a răspuns Domnul. Dă-mi-le mie pentru ca să le pot șterge. Cu aceste cuvinte, Ieronim a izbucnit în lacrimi și a spus: Dragă Isuse, ia tot ce este al meu și dă-mi tot ce este al tău.
Astăzi este prima Duminică din timpul Postului Mare. Postul Mare este un timp de 40 de zile care începe cu Miercurea Cenușii și se termină înainte de celebrarea Tridiumului Pascal, excluzând zilele de Duminică. Patruzeci este un număr asociat adesea cu o experiență spirituală intensă, profundă. Dumnezeu a făcut să plouă timp de 40 de zile și 40 de nopți pentru a curăța pământul (Gen 7,12), după cum putem citi în cartea Genezei. Poporul evreu a umblat prin pustiu timp de 40 de ani. Moise a petrecut 40 de zile și 40 de nopți pe Muntele Sinai (Ex 34,28) iar Ilie a călătorit timp de 40 de zile și 40 de nopți pentru a ajunge la Muntele Horeb (1Rg 19,8).
Pasajul evangheliei de astăzi luat din evanghelia după sfântul Marcu, ne vorbește despre Isus care a fost botezat în râul Iordan de către Ioan Botezătorul. După ce a fost botezat, Isus s-a dus în pustiu unde a postit timp de 40 de zile și 40 de nopți după care a fost ispitit de către diavol. Însă Isus a fost capabil să reziste ispitelor, tentațiilor datorită determinării sale de a fi credincios, fidel, misiunii care i-a fost încredințată de către Tatăl său. Apoi Isus a spus, S-a împlinit timpul și s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu. Convertiți-vă și credeți în evanghelie. (v.15). Acest strigăt al lui Isus cuprinde tot ceea ce avem de făcut în acest timp al Postului Mare. Prin urmare, în această primă Duminică, suntem invitați cu toți să reflectăm asupra acestei chemări urgente la pocăință.
De fapt, această chemare a lui Isus conține două aspecte pe care trebuie să le îndeplinim. Primul este de a ne converti. Iar al doilea este de a crede în evanghelie. Și vom începe cu primul aspect, acela de a ne converti.
Convertire înseamnă a recunoaște răul din viața noastră și de a ne întoarce spatele la el, de al înlătura complet. Înseamnă că trebuie să ne confruntăm cu păcatele noastre, din viața noastră și de a ne întoarce de la ele dar și de a face ceva în privința lor. Avem atât de multe lucruri rele și păcate cu care trebuie să ne confruntăm acum și cu care trebuie să luptăm. Un mare predicator într-o carte de-a sa intitulată, De la primăvară la viață, a înșiruit o listă de păcate si rele pe trebuie să le schimbăm, printre care: Autoritarismul adică oricine deține puterea are ispita de a-și impune ideile, de exemplu, de a-și urmări propriile căi, mijloace și de a spune celorlalți ce trebuie să facă. Apoi, Falși profeți pe care îi întâlnim în fiecare zi, la tv, la emisiuni, în rubricile din ziare, în publicitate, politică și religie. Aceștia se bazează pe popularitatea lor, frumusețea sau capacitatea lor de a învăța modul în care să vândă un mesaj care să îi facă pe oameni să voteze pe candidatul care nu trebuie, sau de a cumpăra un produs rău sau de a crede unele ideii religioase care nu sunt aceleași cu mesajul lui Cristos. Apoi, Lipsa de onestitate – cu toți avem tendința de a inventa imediat o minciună cu scopul de a scăpa de o rușine, însă uităm faptul că minciuna rămâne minciună indiferent de scopul pentru care este folosită, și nu ne alegem cu nimic altceva decât cu o singură regulă după care să ne ghidăm viețile, aceea de a nu te lăsa prins. Apoi, Frica – Isus adesea îi sfătuia pe discipoli săi să nu le fie frică. Frica este un mare paralizant a tot ceea ce este bun și corect, care ne ține departe de a spune adevărul, care ne limitează talentele, ne oprește de la a-i ajuta pe cei care au nevoie. Apoi, Lăcomia – dorința dezordonată după cât mai multă avere. Multe din problemele societății își au rădăcina în lăcomie, precum războaiele, poluarea, tăierea pădurilor, drogurile, jaful, crimele și înșelătoria în afaceri sau în alegeri. Și totuși mulțumirea, satisfacerea nu vine din bogăție ci din nevoile simple. Apoi, Indiferența – indiferența a dus la atât de multe inițiative bune. Precum, plânsul copiilor care au greșit ce reușesc să obțină un răspuns rapid dar și un comportament bun sau fapte care nu sunt conștientizate. Este regretabil faptul că noi trăim într-o societate în care oameni primesc doar mici încurajări. Apoi, Catolici tradiționaliști – foarte mulți dintre noi nu pot fi pătrunși sau atinși de către cuvântul viu al lui Dumnezeu. Apoi, Loialitatea față de persoane rele sau greșite – această loialitate poate fi față de o grupare, fraternitate, față de un politician sau față de ideii extremiste care nu fac nimic altceva decât să ne conducă spre distrugere. Adesea înseamnă și renunțarea la sentimentul nostru de responsabilitate față de o persoană care nu îl are deloc. Apoi, Patriotismul exagerat sau agresiv – noi susținem că bărbați și femeile sunt egale însă bărbați încă se simt mult mai egali. Ei pot face ceea ce femeile nu pot și să nu facă ceea ce femeile pot face. Însă cu toți sunt chemați să trăiască după sunetul moralității și să crească în maturitate. Apoi, Celălalt este mereu de vină - sunt uni oameni care întotdeauna știu pe cine să de-a vina atunci când ceva nu merge cum trebuie. Nu reușim să vedem că noi suntem responsabili pentru tot ce nu merge cum trebuie în viața noastră.
Mai sunt și multe alte răutăți și păcate cu care trebuie să luptăm, precum emoțiile necontrolate, părinți mult prea protectivi, câștigurile îndoielnice, răzbunarea, motivele superficiale, părinți indiferenți, și multe altele. Trebuie să confruntăm toate aceste lucruri rele și păcate din viața noastră și să facem ceva în privința lor. Trebuie să ne convertim viețile.
Al doilea aspect al acestei învățături a lui Isus este acela de a crede în evanghelie. Asta înseamnă că noi trebuie să credem că Isus este Fiul lui Dumnezeu care a venit la noi ca om pentru a ne mântui de toate păcatele noastre. Înseamnă că trebuie să îl căutam pe Isus, în special în sacramentul pocăinței și să primim de la el iertarea și vindecarea sufletului. Însemnă să îl căutăm pe Isus în sacramentul sfintei Euharistii și să primim de la el cuvântul său și trupul său ca hrană pentru sufletele noastre în această călătorie a noastră spre viața veșnică. Înseamnă, că după ce vedem răul și păcatul din viața noastră, să ne întoarcem la Dumnezeu pentru a-i cere ajutorul, în special în rugăciune, pentru a putea primi putere de la el.
Acestea sunt cele două aspecte importante ale acestei învățături a lui Isus, de a ne converti viețile și de a crede în evanghelie, de a crede că Isus ne poate mântui.
În încheiere să reflectăm asupra modului în care sfântul apostol Paul ne descrie propria sa experiență a vieții sale de păcat și a acceptării lui Isus ca mântuitor: Căci știu ce fac: nu săvârșesc ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc…. Știu dar că în mine, în trupul meu, nu locuiește nimic bun, pentru că voința mea este prezentă, dar puterea de a împlini binele, nu. Căci nu fac binele pe care îl vreau, ci săvârșesc răul pe care nu-l vreau… Om nefericit ce sunt! Cine mă va elibera de acest trup al morții?… Mulțumiri fie lui Dumnezeu…Isus Cristos! (Rom 7,15-25). Amin
