Mt 6,7-15
În pasajul evangheliei de astăzi, Isus ne prezintă una dintre cele două greșeli pe care le facem, în momentul în care ne rugăm lui Dumnezeu, iar aceasta este repetiția în van sau vorbăria multă, indiferent că greșeala o facem noi singuri sau împreună cu alți. Iar prima greșeală este rugăciunea pentru a avea glorie în fața oamenilor. Farisei rosteau rugăciuni foarte lungi, în cadrul cărora murmurau continuu aceleași cuvinte, din nou și din nou, fără nici un sens. Prin urmare, tot ceea ce conta pentru ei era ca să le facă lungi. Cu alte cuvinte, Isus ne învață că rugăciunea nu trebuie să fie o amestecătură de cuvinte, fraze și formule cu care să ne facem auziți de Dumnezeu și să îl obligăm să ne îndeplinească rugăciunea.
Important este să nu uităm că nu toate rugăciunile lungi sunt interzise, rele. De exemplu, putem citi în evanghelii că Isus s-a rugat întreaga noapte. Rugăciunea lui Solomon a fost lungă. Sunt momente în care trebuie să ne rugăm mult. Rugăciunea lungă care este condamnată de Cristos, în pasajul evangheliei de astăzi, este cea care o facem doar pentru a ne face mai plăcuți lui Dumnezeu sau oamenilor. Nu rugăciunea lungă este cea care este condamnată fiindcă Isus mereu ne-a învățat să ne rugăm mult. Ce este greșit este rostirea rugăciunilor ca pe niște simple cuvinte, și nu rugăciunea prin care dorim să obținem ceva de la Dumnezeu. Trebuie să ne rugăm cu sinceritate și cu seriozitate, lui Dumnezeu Tatăl nostru cel ceresc.
