Mt 5,20-26
Învățătura despre mânie
Un autor mai puțin vestit a scris într-o carte de-a sa despre modul în care a studiat un popor, niște oameni numiți amish. În studiul său, în observațiile pe care le-a făcut în curtea școlii din acel oraș, scria despre un copil care niciodată nu a țipat sau a strigat. Acest fapt la uimit complet, așa că s-a dus și a vorbit cu directorul școlii. El a remarcat faptul că niciodată nu a auzit vrun copil din acel popor, amish să țipe așa că l-a întrebat pe directorul școlii de ce crede aceasta. Directorul școlii i-a răspuns că, ei bine, ai auzit vrun adult amish să țipe?
În pasajul evangheliei de astăzi, Isus vorbește despre trei moduri în care poți ucide o persoană, dar fără a le ucide trupul. Isus spunea, Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat la judecată. Dacă cineva îi spune fratelui său prostule, va fi condamnat de Sinedriu. Dacă cineva îi spune nebunule, va fi condamnat la focul Gheenei. Se pare că Isus ne prezintă un rang, diferitele niveluri, despre diferitele moduri prin care o persoană poate fi ucisă, omorâtă, fără a i se distruge trupul sau mai bine zis, prin care îi poți ucide inima. Uciderea mânioasă, sau nervoasă ne face vrednici, din punct de vedere metaforic, de judecată: făcându-l pe cineva prost sau prin modul de a trata pe cineva ca și cum nu ar fi o persoană sau prin a-l ignora, ne facem vrednici de una dintre cele mai mari pedepse date de către Sinedriu. Însă a trata pe cineva ca fiind un idiot complet sau nebun, ei bine, în acest caz pedeapsa de care ne facem vrednici este accea de a fi aruncați în gheenă sau în groapa de gunoi ce ardea mocnit lângă zidul Ierusalimului.
Ce este mânia? Mânia sau nervi sau supărarea este una dintre cele mai fundamentale emoții ale omului. Este un sentiment prin care ne împotrivim cuiva sau împotriva a ceva sau chiar împotriva noastră însăși. Prin însăși natura sa, mânia implică și contradicția de neînlăturat dintre părțile opuse sau într-un cuvânt spus, antagonismul. Cu toți ne enervăm. Trupul nostru este capabil să ne anunțe, să ne informeze de momentele în care suntem nervoși, în care ne enervăm sau ne vom enerva. Conform multor psihologi există trei etape principale, trei semne psihologice ale mâniei, precum, o emoție, un stimul ce o declanșează, tensiunea sau stresul ce începe să o construiască și adrenalina eliberată ce contribuie la creșterea tensiunii, apoi respirația crescută sau deasă, apoi inima începe să bată mai repede iar presiunea sângelui crește. În acel moment corpul nostru are doar un singur răspuns, uniform între trup și minte, acela de luptă sau de fugă.
Uni psihologi spun că dacă mânia, nervi sunt controlați cum trebuie atunci este puțin probabil ca aceștia să ne afectez negativ sănătatea mintală și fizică. Iar bolile care provin sau își au cauza în mânie sunt numeroase, precum: durerile de cap, bolile gastrice, respiratorii, de piele, dizabilități ale sistemului nervos, de circulație și multe altele.
Cum putem să ne controlăm mânia într-un mod bun? Cineva a sugerat că, în primul rând conștientizează că ești mânios, nervos. Nu pretinde că nu te mânii niciodată, că nu te enervezi niciodată, cu toți ne enervăm. Dar mai important este să nu o numim altfel ci exact așa cum este ea, adică mânie, nervi. Fii sincer cu tine însuți, iar apoi cu Dumnezeu. Mai ales că Dumnezeu știe deja.
În al doilea rând, învață să te enervezi ușor, încet. Cuvintele rostite la mânie, de fiecare dată, întotdeauna sunt regretate mai târziu, sau mai bine zis, regretăm că le-am spus. Trebuie să ne rezervăm timp, timp în care să ne asigurăm că motivele pentru care ne-am enervat sunt bune, și că avem dreptate. Trebuie să învățăm să evităm să sărim imediat la concluzii pripite.
În al treilea rând, schimbați credințele, concepțiile. Problema noastră de mânie nu își are rădăcina în sentimente ci în ceea ce crezi.
În al patrulea rând, mărturisește-ți greșelile și căiește-te. Astea înseamnă că trebuie să ne căim pentru toate daunele pe care le-a cauzat, cererile pe care le-am făcut în momentul în care eram nervoși, mânioși, lui Dumnezeu sau tuturor celorlalți. Iar pentru a îndeplini aceasta va trebui să ne apropiem de sacramentul spovezii și să ne apropiem de cei pe care i-am rănit în momentul în care am fost nervoși, pentru a le cere iertarea.
În ultimul rând, plasează-ți mânia, nervi sub un nou control. Va trebuie să ne abandonăm cu totul, pe noi înșine lui Cristos și cuvintelor sale. Sub influența și controlul lui vom descoperi că mânia noastră este mult mai restrânsă, mică, controlată de către un nou tip de stăpânire-de-sine.
În încheiere să nu uităm ca atunci când mânia va începe să ne controleze, să ne domine, să nu uităm să ne uităm la cruce, la imaginea celui care ne controlează, ne administrează mânia. Isus ne va învăța cum să ne controlăm mânia. Amin
