Mt 5,17-19
Isus și legea
Isus în textul evangheliei de astăzi a spus că Să nu socotiți că am venit să desființez legea sau profeții! Nu am venit ca să desființez, ci să le împlinesc.
Însă, oare la ce lege se referă Isus în textul evangheliei de astăzi? Legea la care se referă Isus este legea pe care Moise a primit-o pe Muntele Sinai. Se referă la tot ceea ce este scris în primele cărți ale Vechiului Testament sau altfel spus Pentateuhul, în care sunt scrise cele zece porunci ale lui Dumnezeu. Pentru evrei, legea este expresia completă și precisă a voinței lui Dumnezeu. Un ghid complet și sigur de conduită care guverna viața morală, religioasă și seculară a poporului evreu. Isus a crescut ca un evreu devotat, a dus o viață plină de devoțiune față de lege, până în momentul în care a devenit adult și a început activitatea sa publică. Această lege, explica cele zece porunci ale lui Dumnezeu precum și toate celelalte norme, întreaga învățătură asupra modului de viață, pe care Dumnezeu l-a dat poporului său. Legea mai era folosită și pentru a descrie legea scrisă, 
legea care era proclamată de către cărturari de la templu. Iar Isus adesea condamnă această lege a cărturarilor deoarece nu făcea nimic altceva decât să încarce cu poveri și mai mari poporul, poveri care nu erau și în planul și în intenția lui Dumnezeu. Iar Isus scoate în evidență aceasta, că esența legilor lui Dumnezeu, adică cele zece porunci și modul de viață trebuiesc împlinite.
În continuare vă invit să reflectăm împreună asupra acestor trei cuvinte ale lui Isus asupra legii.
În primul rând Isus a spus că Nu am venit să desființez, ci să împlinesc. Dumnezeu își pregătește poporul pentru mântuire prin lege și profeți. Iar Cristos, vine pentru a împlini, pentru a completa, pentru a perfecționa și pentru a aduce la maturitate legea și profeți și pentru a le da o interpretare mai potrivită. Accentul pe care îl pune Isus este asupra milostivirii și nu asupra minuțiozității legislative, pe o iubire imensă și nu pe niște detalii distructive, pe un angajament pozitiv al inimii și nu pe interdicții externe. În evanghelia după Matei, Isus rostește cuvântul împlinire cam de 15 ori. Însă această lege nu trebuie să rămână ca lege ci trebuie să se mute, să se miște spre inimile noastre, demonstrate asemenea fericirilor rostite de Isus în cadrul predicii de pe munte.
În al doilea rând, Isus a spus cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici…va fi numit cel mai mic în împărăția cerurilor. Am citit zilele acestea pe internet, unul din multe crezuri ale tinerilor, care spunea că legea este făcută pentru a fi încălcată. De ce oare? Probabil fiindcă în timp ce ne maturizăm, în timp ce creștem descoperim tot mai multe reguli Poți face aceasta, nu poți face aceasta, reguli care sunt în conflict cu fericirea noastră subiectivă. Aceste reguli par a fi un pic opresive fiindcă ele sunt în conflict direct cu împlinirea noastră personală. Astfel permitem diferitelor modele, tipare de păcat, să se dezvolte, în ciuda a ceea ce ne spune conștiința noastră. Dacă acesta este cazul, atunci diavolul a reușit să își implementeze cu înțelepciune propriile sale criterii asupra noastră. Dacă nu suntem precauți, ne-am putea crea atitudini care ne vor face să luptăm împotriva lui Dumnezeu și împotriva criteriilor sale, adică împotriva celor zece porunci, împotriva fericirilor, împotriva crucii și a învățăturilor bisericii.
În al treilea rând, Isus spune, Dar dacă cineva le va împlini și va învăța astfel, acesta va fi numit mare în împărăția cerurilor. Adevărata noastră libertate nu se află în respingere ci în acceptarea legii morale ale lui Dumnezeu. Legea morală își are originile la Dumnezeu și își găsește întotdeauna sursa și originea în el, conform sfântului papă Ioan Paul al II-lea. Dumnezeu nu este un dictator fără inimă ci un Tată care ne iubește și care ne dorește numai binele. În aceeași evanghelie Isus spune că, Care om dintre voi, dacă fiul îi va cere pâine îi va da o piatră? Sau dacă îi va cere un pește, îi va da un șarpe? Isus adresează această întrebare fiindcă știe că Tatăl și legea sa sunt un semn al acelei iubirii și grijii infinite ale sale față de noi toți. Tot ceea ce dorește Dumnezeu pentru noi este numai binele, și nimic altceva, el nu are și nu va avea cum să ne dorească altceva. Dumnezeu este și întotdeauna va fi numai iubire. Iar noi suntem făcuți pentru a fi cu Dumnezeu pentru totdeauna. Amin.
