Is 50,4-7
Fil 2,6-11
Mc 14,1-15,47
Un episcop din America latină pe nume Dom Helder Camara a spus că, În momentul în care dau mâncare celor săraci, ei mă numesc sfânt, însă când îi întreb pe oameni de ce sunt săraci, ei mă numesc comunist.
Sunt sigur că la fel s-a întâmplat și cu Isus Cristos. Când vindeca bolnavi, când hrănea pe cei înfometați, când potolea setea celor însetați, când făcea minuni pentru ei, oameni strigau, Osana, Fiul lui David. Însă când oameni nu primeau aceste lucruri și când li s-a spus că Isus este o amenințare la securitatea națională, oameni au început să strige, Răstignește-l!
Există o vorbă latinească care sună cam așa, Vox populi, vox Dei adică Vocea poporului este vocea lui Dumnezeu. Însă eu cred că, în acest moment al vieții mântuitorului, în care oameni au început să strige că el trebuie crucificat, această zicală nu se aplică. Iar asta fiindcă oameni erau manipulați de către un grup restrâns de oameni care nu doreau nimic altceva decât ca ceea ce își doreau ei să fie dus la îndeplinire.
Astăzi este Duminica Floriilor sau după cum mai este cunoscută, Duminica pătimirii Domnului. Această duminică marchează în mod oficial începutul săptămânii sfinte, a ultimei săptămâni din viața pământească a mântuitorului. În ziua de Vineri, vom celebra moartea și răstignirea Domnului nostru Isus Cristos.
Într-un anumit ziar, un report spunea că acum Duminica Floriilor a devenit una comercială iar mulți oameni obțin profit imens din aceasta. Asemenea oricăror altor sărbători sau vacanțe, care odată cu începerea lor prețurile la produse dar mai ales la cele specifice acelui timp cresc considerabil.
Ramurile pe care le-am sfințit și pătimirea pe care am ascultat-o la această sfântă Liturghie luată din Evanghelia după sfântul Marcu, ne-a introdus într-o dramă, o dramă a unei săptămâni sfinte, în care nu suntem doar niște simpli spectatori ci din contră, în care suntem participanți. Ramurile pe care le-am ținut și pe care le-am dus acasă sunt semne că noi suntem dispuși să mergem cu Cristos nu doar în acest moment de triumf și de glorie al său, în care el a intrat în Ierusalim și în care oameni strigau la El, Osana Fiul lui David, ci și în momentele de suferință și de agonie în momentul în care el a fost condamnat la moarte de către aceiași mulțime care striga Răstignește-l.
Pentru noi, este mai ușor să îl lăudăm pe Dumnezeu în momentele în care avem parte de succes sau în care ne simțim sănătoși și în care suntem înconjurați de către familia noastră iubitoare și de către un cerc de prieteni. Pe de altă parte, este un pic dificil să credem în Dumnezeu când suntem descurajați de numeroasele eșecuri, suferințe din cauza unor boli sau dureri, sau de sentimentul de abandon din partea tuturor. De fapt, chiar în acele momente noi participăm cu adevărat la pătimirea Domnului nostru Isus Cristos.
În încheiere să nu uităm că Cristos a murit pentru noi, că Cristos a murit pentru fiecare dintre noi, pentru ca noi să putem fi salvați, mântuiți de la osânda veșnică a iadului. El ne iubește atât de mult încât a devenit om, prin nașterea sa din Preasfânta Fecioară Maria, dar mai presus de toate că a murit pe cruce pentru noi. Ce am făcut noi pentru ca să merităm un astfel de sacrificiu? Cristos a murit pentru noi, însă întrebarea este ce am făcut noi pentru a merita pătimirea și moartea sa pe cruce? De câte ori l-am răstignit pe Isus pe cruce prin distrugerea demnității celor din jurul nostru? Cât de mult ne iubește Isus? Amin
