Mt 26,14-25
Una dintre cele mai dureroase experiențe de care poate avea parte cineva în această viață este cel de trădare, de trădarea din partea unui prieten foarte drag, din partea cuiva, căruia i-ai încredințat unele dintre cele mai intime secrete, gânduri, speranțe, vise, planuri și tot ceea ce te caracterizează.
Astăzi, textul evanghelic pe care îl vom auzi, ne va vorbi despre trădarea lui Iuda, despre modul în care Iuda l-a trădat pe Isus și l-a dat pe mâna arhiereilor. Însă apare o întrebare, Oare Isus a făcut o greșeală când l-a ales pe Iuda să facă parte din grupul celor 
12 apostoli, când la ales să fie unul dintre cei mai apropiați prieteni ai săi? Ce a dus oare la această tragică decizie a lui Iuda?
Indiferent de motivul pe care l-a avut Iuda, mărinimia inimii lui Isus este cea care iese cel mai mult în evidență, din moment ce Isus îi acordă șansa de a realiza faptele sale rele.
Împietrit de intențiile sale rele, inima lui nu a fost capabilă să vadă nici măcar o fărâmă din bunătatea lui Isus. Comportamentul lui Isus nu s-a ridicat la așteptările sale. El dorea să schimbe viața și misiunea lui Isus în loc ca el să se lase schimbat de Cristos și să îl urmeze.
Întrebarea este, în profunzimea inimii mele pot eu oare să spun că îl urmez în totalitate pe Isus, viața sa și valorile sale? Sau doresc, asemenea lui Iuda ca Isus să se conformeze dorințelor și voinței mele?
