1Tes 4, 13-18
Lc 12, 35-40
Fiți gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă așteptați. Acesta este îndemnul pe care ni l-a adresat Isus la sfârșitul textului evanghelic pe care tocmai l-am citit. Acesta este îndemnul care trebuie să îl avem mereu în minte, îndemnul care trebuie să îl practicăm mereu, în tot ceea ce facem, din momentul în care ne trezim, până în momentul în care ne punem la somn noaptea.
Însă tot în evanghelie, l-am auzit pe Isus spunându-ne și motivul pentru care trebuie să fim mereu pregătiți, iar asta fiindcă stăpânul poate veni în orice clipă. Stăpânul, care în cazul nostru este Domnul nostru Isus Cristos, poate veni în orice clipă, poate bate oricând la ușa vieții noastre pentru a ne chema alături de el, în împărăția Tatălui său din ceruri. Însă întrebarea este, suntem noi pregătiți să îi deschidem ușa? Dacă deschidem ușa suntem siguri că vom rămâne alături de el în împărăția Tatălui său ceresc?
Datorită faptului că suntem doar niște călători, doar niște pelerini în această călătorie a noastră prin viață, știind că destinul nostru final este acela de a fi cu Dumnezeu, destin pe care l-am moștenit în momentul în care noi am devenit fii și fiice ale lui Dumnezeu, noi ne-am ținut, sau ar fi trebuit să ne menținem privirea mereu fixă, și nu doar asupra aparențelor acestei vieții ci mai ales asupra faptului că noi am fost creați de Dumnezeu. Datorită faptului că am fost creați de Dumnezeu, noi nu vom avea cum să fim cu adevărat fericiți decât dacă trăim după cum dorește Dumnezeu să trăim, nu vom avea cum să fim fericiți decât în momentul în care ne ducem la îndeplinire destinul pe care îl avem cu toți, acela de a moșteni viața veșnică, de a trăi veșnic alături de Dumnezeu și doar moartea.
După cum am putut auzi și în prima scrisoare a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni, pe care tocmai am auzit-o la această sfântă Liturghie, că vom fi pentru totdeauna cu Domnul. Vom fi întotdeauna cu Domnul, atât noi cei care suntem în viață cât mai ales cei care deja au plecat înaintea noastră, și se bucură deja de moștenirea pe care am dobândit-o prin Botez. Vom fi întotdeauna cu Domnul, care asemenea stăpânului din textul evangheliei, își va lua haina de lucru, le va porunci să se așeze la masă și îi va servi.
Aceste cuvinte ale lui Isus, Să fiți ca niște oameni care așteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, gata să-i deschidă îndată când va veni și va bate la ușă. Fericiți sunt servitori aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind. Fie că va veni la miezul nopții, fie că va veni spre ziuă și-i va găsi veghind, ferice de ei. Dar și voi să fiți gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă așteptați, înseamnă atât de multe pentru noi. Aceste cuvinte ale lui Isus a însemnat atât de multe pentru fratele/sora noastră răposată. Aceste cuvinte ale lui Isus au fost și sunt pline de speranță atât pentru noi cât și pentru fratele/sora noastră răposată____________. Aceste cuvinte ale lui Isus sunt cele care ne îndeamnă să fim mereu pregătiți, din punct de vedere sufletește, pentru momentul în care Domnul ne va chema la el, pentru momentul în care ne va chema pentru a vedea cât de bine am fost pregătiți pentru întâlnirea cu el.
Noi sunt doar niște pelerini prin călătoria prin această viață, de aceea tot ce ține de viața noastră pământească rămâne fără semnificație, nu mai are nici o valoare când o privim din această perspectivă, a noastră ca pelerini, ca niște simpli călători care se îndreaptă spre o destinație comună, spre Dumnezeu. Această călătorie a noastră este și un motiv de bucurie, bucuria că odată ce ne încheiem călătoria noastră pe pământ, o vom continua în ceruri, bucuria că moartea nu este sfârșitul, după cum nea spus și apostolul Paul în prima lectură de astăzi, că la sfârșit vom fi răpiți împreună cu ei în norii cerului.
Să ne rugăm la această sfântă Liturghie pentru fratele/sora noastră răposată__________, care acum așteaptă să se întâlnească cu Domnul. Să ne rugăm pentru el/ea, ca să îl întâlnească pe Fiul Omului. Amin
