Fap 3,13-15.17-19
1In 2,1-5a
Lc 24,35-48
Dragi copii, iubiți credincioși, data aceasta voi începe direct cu o întrebare. Voi când sărbătoriți paștele? Îl sărbătoriți doar o dată pe an cu toți împreună? Nu. Îl sărbătoriți ori de câte ori veniți Duminica la sfânta Liturghie, care mai este numită și sfânta jertfă a mântuitorului nostru. Fiindcă la fiecare sfântă Liturghie Isus se jertfește din nou Tatălui său ceresc dar și al nostru pentru noi. Cu fiecare jertfă a sa Isus înviat aduce un nou imn de mulțumire Tatălui său ceresc, în timp ce ni se dăruiește ca hrană spirituală pentru sufletele noastre. Care este hrana sufletului nostru? Sufletul nostru ce mănâncă, atunci când îi dăm să mănânce? Sufletul se hrănește cu trupul și sângele Domnului, care la sfânta Liturghie se preface din pâine și din vin.
Dar în textul evangheliei de astăzi, despre ce a fost vorba? Ce a făcut Isus astăzi? Astăzi 
Isus a apărut din nou discipolilor săi pentru a-i putea întări în credința că el a înviat cu adevărat din morți. Însă de această dată, ca și în celelalte momente în care a apărut, Isus a apărut subit, asemenea unei fantome. Ce au făcut discipoli în acel moment, în care Isus a părut deodată? Voi cum reacționați când vedeți o fantomă? Vă speriați și vă este frică. La fel s-a întâmplat și cu discipoli, de aceea Isus începe să îi convingă că el este cu adevărat și că nu văd fantome, duhuri. Însă întrebarea este cum încearcă Isus să îi convingă că el este?
În primul rând, Isus se arată pe sine însuși lor. Isus îi pune pe discipoli să îl privească dar mai ales să îl pipăie, căci după cum știți și voi, duhurile, fantomele nu au trup, nu au carne. Iar la final Isus le-a arătat rănile sale, mâinile și picioarele sale. În ce moment, sau când mai avem ocazia să îl vedem pe Isus, întâi trupul său, iar apoi sângele său? Care este momentul în care preotul ni-l arată pentru ca noi să îl putem adora? La sfânta Liturghie la prefacere.
Apoi care este al doilea gest pe care îl face Isus pentru a-i convinge pe discipoli că el este cu adevărat? Am auzit în textul evangheliei de astăzi, cum Isus i-a întrebat la un moment dat, Aveți ceva de mâncare? Iar discipoli i-au dat, ce? Ce i-au dat să mănânce? O bucată de pește fript. Însă de ce credeți că i-a dat o bucată de pește fript și nu i-a dat altceva, de ce nu i-a dat lapte cu cereale de exemplu, sau ce vă mai place vouă să mâncați? Fiindcă peștele era principalul aliment la evrei pe lângă laptele și carnea de oaie. Evrei erau ori pescari ori păstori. Iar discipoli erau cu toți, pescari. În evanghelie am auzit că discipoli erau atât de bucuroși încât tot nu credeau, dar au început și ei să mănânce cu Isus. La sfânta Liturghie și noi facem asemenea sau ar trebui să facem asemenea discipolilor, după ce ne umplem de bucurie la vederea trupului și sângelui lui Cristos, dorim să avem și noi parte de el, să îl primim în sufletul nostru, să mâncăm împreună cu el , adică să ne împărtășim.
Apoi, Isus mai face un lucru pentru a-i convinge pe discipoli că el este. Care este al treilea lucru pe care îl face? Pe care l-am auzit la finalul textului evanghelic? Isus începe să le explice scripturile, legea, ceea ce au zis profeți despre el, sau în psalmi, exact lucrurile pe care le-am făcut și noi la această sfântă Liturghie până acum, și ceea ce fac eu acum în mijlocul vostru.
În încheiere aș dori să vă mai spun doar un singur lucru, și anume că toate aceste trei dovezi care ne ajută și i-au ajutat și pe discipoli să creadă că Isus a înviat nu au nici o valoare dacă noi nu le trăim și dacă nu le practicăm cu evlavie. De aceea voi încheia cu o scurtă povestioară scurtă dar extrem de adevărată în cazul multora dintre noi.
O doamnă s-a plâns într-o zi în glumă parohului ei, om foarte dinamic şi bun.
– Părinte, i-a spus ea, nu vi se pare că Liturghia pe care o celebrați duminica este prea lungă?
Preotul, zâmbind, i-a răspuns astfel:
– Doamnă, Liturghia pe care o celebrez eu este prea lungă, sau evlavia dumneavoastră este prea scurtă? Amin
