Fap 4,8-12;
1In 3,1-2;
In 10,11-18
Psalmul 23 este unul dintre cei mai populari psalmi din sfânta scriptură, psalm care vorbește despre Bunul Păstor. Isus, în textul evangheliei de astăzi, pe care tocmai l-am auzit, ne-a spus că el a venit pentru ca noi să putem trăi acea viață, pace și fericire, care a fost descrisă în psalmul 23. În continuare vă voi recita câteva verste din acest psalm, pentru a înțelege mai bine despre ce vom vorbi.
Domnul este păstorul meu nu voi duce lipsă de nimic,/el mă paște e pășuni verzi, mă conduce la ape de odihnă,/îmi înviorează sufletul. Mă călăuzește pe cărări drepte de dragul numelui său./ Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morții, nu mă tem de nici un rău, căci tu ești cu mine, toiagul și nuiaua ta mă mângâie.
Această imagine a lui Isus ca Bun păstor este una extrem de cunoscută și așa trebuie să și rămână. Când ne gândim la el cu această imagine, ne apare instant în minte multe alte momente care ne reamintesc modurile în care Domnul nostru are grijă de noi. După cum s-a afirmat și în psalmul 23, Dumnezeu însuși este descris în multe moduri minunate ca păstor al poporului său. Probabil, mult mai semnificative sunt promisiunile pe care le face Dumnezeu prin profeți săi, din moment ce nimeni altcineva nu este vrednic sau capabil să își asume responsabilitatea, El însuși va veni și va fi păstorul poporului său. În grija sa, poporul, oameni vor fi în siguranță dar mai ales vor fi mulțumiți și fericiți.
Având aceasta în minte, îl vom putea auzi pe Isus spunându-ne că nu avem cum să ajutăm ci să ne lăsăm atinși de semnificația acesteia. El spune că el este Dumnezeu venit la poporul său, după cum a fost promis, pentru a fi păstorul lor. El este cel care duce la împlinire lungile speranțe ale poporului lui Dumnezeu.
Un preot verbit, pe nume Jerry Orbos, în cartea sa de omilii intitulată, Ancheta momentelor, spunea că Isus putea foarte bine să se numească, să se compare, cu un bun manager însă el a ales să se compare, să fie numit Bunul Păstor. De ce oare? Fiindcă un bun manager, administrator, este unul care administrează bine, cum trebuie. Nu managerul este cel duce lipsă de zel ci un manager, cel mai adesea decât deloc, este cel mai mare muncitor. De fapt, un manager este cel mai supraîncărcat de muncă, atât de încărcat încât, cel mai adesea, abia mai poate administra.
Părintele Orbos a dat și unele descrieri ale unui păstor comparat fiind cu un manager. În primul rând, păstorul are timp și își face timp pentru oile sale. În timp ce un administrator, manager, găsește mijloace, moduri prin care să își administreze timpul, păstorul este devotat în a fi prezent complet, în tot timpul, pe care îl petrece cu oile, dacă nu majoritatea timpului. Pentru un adevărat păstor, prezența este ceva ce nu se poate negocia și care nu poate fi delegată.
În al doilea rând, un păstor oferă întreaga atenție oilor sale. Administratorul, datorită faptului că el se ocupă de această afacere de administrare, el uneori va merge până la administrarea până și a oamenilor, a sentimentelor lor, și a percepției lor. El va încerca întotdeauna să recupereze timpul pierdut. Însă mai devreme sau mai târziu, lipsa lui de angajament și de dedicare se va vedea. Păstorul cel bun își duce la îndeplinire sarcinile fără nici un stres, în pace și cu precizie datorită faptului că cunoaște și că oameni lui cunosc faptul că el este cu adevărat acolo pentru ei.
În al treilea rând, păstorul lucrează mereu peste program, mai mult decât trebuie. Un manager, este extrem de calculat și exact cu timpul atât al său cât mai ales al celorlalți. Pentru un administrator, timpul este o comoditate prețioasă care este văzută în termeni productivității și a rezultatului. El duce o bătălie constantă în a cere realizarea a mai mult, cu cât mai puține eforturi și într-un timp cât mai scurt. Rareori va sta peste program, mai mult decât trebuie. Păstorul vede timpul ca o comoditate prețioasă însă îl vede în termeni a ceea ce intră și a iubirii. El nu o ia pe scurtături. El așteaptă cu răbdare și nu îl deranjează munca peste program, mai mult decât trebuie. Extrem de rar este nevoit să strige, să țipe. Tot ceea ce face este să cânte un singur cântec, Ce este timpul fără iubire? Ce este iubirea fără timp?
În ultimul rând, păstorul va fi acolo, cu oile, până la sfârșitul timpului. Un manager, administrator, este preocupat asupra proiectului, a termenelor limită, a restituirii investiției, și a altora asemenea. El este dedicat și prezent pentru un timp scurt. Un păstor este angajat pentru un timp cât mai lung, mereu. Termenul său limită este veșnicia. Restituirea investiției sale este în afara acestei lumii. El este pentru termen lung. El este pentru a muri zilnic față de el însuși. El este mereu.
Indiferent că credem sau nu în imaginea bunului păstor, indiferent că ne place sau nu, și noi suntem păstori. Conducem oameni la pășuni verzi. Ca părinți, profesori, rude, prieteni sau însoțitori influențăm oameni în a face mai bine sau mai rău. Până și un copilaș mic este un păstor pentru părinți săi. Mulți tați s-au uitat în ochii copiilor lor și au putut observa o încredere care îi împiedica din a se îndepărta din a o lua pe căi greșite. Așa că întrebarea este și va rămâne, Noi ce suntem, un manager sau un păstor?
Să ne rugăm astăzi să putem asculta vocea lui Isus în timp ce ne cheamă, ca și noi să putem intra în staul prin el, unde să putem fi în siguranță, în care să avem viață și în care să trăim viața pe deplin. Amin.
