Ex 16,2-4.12-15
Ef 4,17.20-24
In 6,24-35
În momentul în care faimoasa maică Mama Cabrini a ajuns în America, în 1900, pentru a lucra printre imigranți Italieni înfometați, ea nu avea nici un ban. O contesă a venit la ea pentru a o ajuta și pentru a-i oferi o casă imensă pe care să o folosească ca și convent dar și ca și casă pentru copii săraci.
Arhiepiscopul Corrigan de New York, la început nu putea să creadă în această idee, cu toate că contesa mai dăduse și o sumă considerabilă de bani pentru a o susține. Și ce? întrebase el plin de scepticism. Cât crezi că vor ține acei bani? În maxim un an vor dispărea cu toți, iar apoi ce?
Însă contesa a răspuns Eminență, când ne rugăm, cerem pâinea noastră cea de toate zilele, nu pâinea noastră pentru un an.
Isus spre finalul textului evangheliei pe care l-am auzit astăzi, la această sfântă Liturghie, a spus Eu sunt pâinea vieţii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată.
Când spunem pâine, acest cuvânt are și include mai multe implicații. Acest cuvânt simbolizează ceva. Când spunem pâine ne-am putea referi la susținere, întreținerea proprie, asemenea expresiei pune pâine pe masă și ține în minte mâncarea în general. Mâncarea nu este pur și simplu pentru funcționarea noastră. Este, desigur, esențială pentru viață. Nu avem cum să trăim și nu avem cum să murim dacă nu mâncăm. Mâncarea mai poate oferi plăcere. Ea poate satisface foamea și ne poate susține în activitățile noastre zilnice. Ba mai mult, mâncatul este o activitate foarte sociabilă. Foarte mulți oameni, când celebrează un eveniment foarte important, precum aniversări, sărbători, botez, căsătorie și multe altele asemenea sau când vor să se adune împreună, ies în oraș să mănânce sau pregătesc o masă pentru a celebra evenimentul. Avem grijă de vizitatori noștri prin a le oferi anumite alimente pentru a le mânca. Cea mai bună mâncare nu are gust bun dacă este mâncată singur.
Prin urmare, mâncarea este ceva mai mult decât ceva pentru funcționare, pe care o luăm pentru a ne menține în viață. Este ceva ce ne leagă împreună, ceva ce împărtășim ca ființe umane, ceva ce oferă o plăcere enormă și care ne spune cui aparținem.
Când spunem pâine, în limbajul popular, mai spunem și bani, asemenea expresiilor să îți câștigi pâinea sau să aduci acasă o pâine.
Când spunem pâine, din punct de vedere psihologic, mai spunem și hrana minții, gândire profundă, stimulare intelectuală, apelul la cunoștințe și la suport rațional față de legi decât de guvern, existența socială împreună în orașe, națiuni sau case. Un exemplu al acestui tip de hrană pentru minte poate fi educația care nu este pâinea vieții la care făcea referință Isus. Această pâine a vieții, spre diferență de alte pâinii, nu oferă viața despre care vorbea Isus, nu este pâinea care ne face mai înțelepți, superiori față de ceilalți, sau avantajul față de ceilalți într-o lume tot mai competitivă, bogați și faimoși față de restul, ci o pâine care ne oferă pacea, eliberarea de neobosita foame, griji și iubire față de cei săraci, ce dă viață veșnică. Această pâine este nimeni alta decât Isus Cristos.
De fapt, de fiecare dată când mâncăm această hrană face un lucru pe care nici un om de știință nu a fost în stare să îl facă, adică primim ceva în interiorul nostru, ceva mort căruia îi dăm viață. Mâncarea devine o parte a trupului nostru. De cele mai multe ori sănătatea noastră depinde de mâncare. Există și un proverb mai vechi care spune că Ești ceea ce mănânci.
Consumați multă mâncare și vă veți îngrășa, mâncați mâncare grasă și vă veți îmbolnăvi. Oferiți mâncarea potrivită unui bolnav și acesta se va vindeca. Ori de câte ori ai ceva important de făcut, mai întâi mănânci bine.
Știind toate acestea, Isus sa decis să se ascundă pe sine în pâine cu toate puterile sale și să devină hrană pentru sufletele tuturor discipolilor săi, hrană pentru sufletele noastre. Hrana fără de care nu vom putea ajunge alături de el în împărăția sa. Amin
