1Rg 19,4-8
Ef 4,30-5,2
In 6,41-51
În timp ce era delegat la Istambul, papa Ioan le povesteşte surorilor Notre Dame de Sion următorul episod din copilăria sa.
Este duminică, iar Angelino stă în biserică lângă unchiul Saverio, în timp ce preotul explică o temă din catehism. La un moment dat, capul unchiului începe să balanseze: a adormit; Angelio îşi dă seama şi îl trezeşte, spunându-i că trebuie să fie treaz ca să urmărească ce spune preotul. Unchiul, luat prin surprindere, nu ezită să îi facă semn să tacă isteţului nepot: „Eu ştiu deja tot ce spune preotul. Ştiu bine catehismul şi pot să dorm. Tu eşti copil, nu l-ai învăţat încă şi trebuie să fii foarte atent pentru a-l putea învăţa bine”.
De ce credeți că am început cu această scurtă relatare? Ce treabă are catehismul cu textul evangheliei pe care l-am auzit astăzi? Ei bine catehismul, dar mai ales Biblia, este cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt la care face referire Isus în textul evangheliei de astăzi.
Că tot veni vorba despre evanghelie, despre ce a fost vorba în textul evangheliei pe care l-am auzi azi? Ce a spus Isus?
Duminica trecută l-am auzit pe Isus spunând la un moment dat că Eu sunt pâinea care s-a coborât din cer. Ce altă pâine coborâtă din cer mai cunoașteți? La care a făcut referință și iudeii, astăzi, și de care cu siguranță ați auzit sau la unii v-am spus eu în cadrul catehezelor? La mana pe care a primit-o poporul evreu în tot timpul în care se afla în pustiu, după ce Dumnezeu îi eliberase din sclavia Egiptului. Însă, în mulțimea de oameni care îl asculta pe Isus se aflau și niște persoane ostile lui, care nu îl plăceau pe Isus care îi voiau răul. Aceștia, când l-au auzit pe Isus spunând că el este pâinea coborâtă din cer, au început să murmure, să vorbească încet între ei, cum fac unii dintre voi în timpul sfintei Liturghii, mai ales cei care stau afară pe lângă gard, în loc să intre în Biserică și să participe la sfânta Liturghie.
Dar Isus le-a auzit murmurul și a început să îi lămurească asupra a ceea ce spusese, spunând printre altele că Cine crede are viață veșnică. Eu sunt pâinea vieții…dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci.
Prin urmare, noi va trebui să ținem minte un singur lucru, din acest text evanghelic, că noi toți trebuie să ne hrănim sufletul, pentru a nu muri de foame. După cum fiecare dintre noi trebuie să mănânce mâncare pentru a trăi, pentru a avea energie, tot la fel si sufletul nostru are nevoie de hrană, de hrana de care are nevoie pentru a nu muri de foame și de sete.
Însă apare întrebarea, dacă pentru trup, hrana necesară sunt alimentele, în cazul sufletului, hrana necesară lui în ce constă? Iar răspunsul ni l-a spus Isus astăzi, dar și eu prin acel exemplu cu care am început. Adică cu pâinea vieții veșnice și cu cuvântul lui Dumnezeu.
Iar acum să le luăm pe rând. În primul rând cu cuvântul lui Dumnezeu. Care este momentul din cadrul sfintei Liturghii în care ne hrănim sufletul cu, cuvântul Lui Dumnezeu? Prima parte a sfintei Liturghii, cunoscută și ca liturgia cuvântului. Adică acel moment în care auzim citindu-se două lecturi, una din Vechiul Testament iar alta din Noul Testament si un pasaj din sfintele Evanghelii. După care preotul ne transmite ceea ce vrea Cristos ca noi să facem în acea zi. Ce dorește el de la noi. Cu alte cuvinte, sufletul nostru este hrănit cu cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt care ne întărește, ne dă putere să trecem peste tot ceea ce ne confruntăm în acel moment și după.
În al doilea rând, sufletul nostru este hrănit și cu pâinea vieții veșnice. Care este pâinea vieții veșnice? Sau mai bine zis cine este? Este Isus Cristos, prezent în sfânta Euharistie, care este trupul său. Sfânta Euharistie este pâinea vieții veșnice de la care sufletul nostru primește energie, hrana necesară pentru a ține piept ispitelor de a păcătui, de al supăra pe Domnul nostru.
De aceea e important să participăm activ la sfânta Liturghie, să intrăm în Biserică unde are loc, și să participăm activ, pentru ca sufletul nostru să primească hrana necesară pentru a putea supraviețui, pentru ca noi să ajungem niște oameni buni, nu doar creștini buni, ci mai ales oameni buni. Amin
