Mt 23,1-12
În textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi, vom auzi una dintre cele mai puternice condamnări pe care o face Isus fariseilor, că ei nu fac, nu îndeplinesc ceea ce ei înșiși învață. Ei nu pun în practică ceea ce ei predică. Ei erau niște persoane pioase false, oameni care sunt foarte buni la a pretinde și care iubesc să fie în centrul atenției. Lungile lor rugăciuni ei doar un spectacol exterior din cauza faptului că neglijau tot mai mult importanța credinței, a dreptății și a milostivirii.
Însă ceea ce le-a spus Isus, este la fel de important și pentru noi și în cazul nostru, fiindcă într-un anumit fel și noi suntem vinovați de ipocrizie. Puțini sunt cei care pot spune cu sinceritate că faptele lor se potrivesc întotdeauna cu ceea ce spun. Prin ceea ce facem putem ascunde aceste lucruri și să părem plin de virtute. Majoritatea sunt foarte buni la a se afișa în public într-un fel însă în fața familiei și a prietenilor proprii să fie cu totul altfel. Isus nu poate fi păcălit de aceste aparențe înșelătoare fiindcă el poate vedea inimile noastre, ceea ce se ascunde cu adevărat în ele. Isus ne provoacă astăzi, să devenim buni martori ai credinței noastre. Dacă dorim să trăim ceea ce pretindem că suntem, discipoli ai lui Cristos, atunci va trebui să ne asigurăm că ceea ce spunem sau facem este și adevărat.
