Lc 9,57-62
În textul evangheliei de astăzi, vom auzi cum mai multe persoane se oferă să îl urmeze pe Cristos dar și răspunsul pe care Cristos îl dă fiecăruia. Prima persoana spune că Te voi urma oriunde te vei duce. Isus însă îl avertizează să nu promită lucruri mărețe în această lume, de al urma ci, din contră, să conteze pe sărăcie și pe umilință. Prima cerere a lui Isus pentru el a fost detașarea de bunurile materiale și de la confortul propriu. Spunea Isus că Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-şi rezema capul.
Celui de-al doilea bărbat, Isus i-a adresat chemarea, aceea de a-l urma. Deși inițial acest 
bărbat ezitase, după aceea acesta a cedat devifinit și l-a urmat. Cristos este cel care ne-a ales și nu noi suntem cei care l-am ales pe el. În evanghelia după Ioan, Isus spune că nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v‑am pus ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână (15,16).
Cel de-al treilea bărbat a spus “Doamne, te voi urma, însă mai întâi lasă-mă să mă întorc să-mi iau rămas-bun de la cei din casa mea! Acest lucru pare destul de rezonabil, același lucru și-l dorise și Elzieu când l-a chemat Ilie spunându-i, Lasă-mă să merg să îi sărut de rămas bun pe mama și pe tatăl meu, ceea ce i s-a și permis. Însă slujitorul evangheliei este de preferabil și este mult mai urgent și important să fie mereu în slujba evangheliei, decât erau profeții, motiv pentru care nici nu li s-a permis.
Cu alte cuvinte, Isus dorește un răspuns imediat la invitația de a-l urma, acela la o ucenicie radicală, o viață devotată exclusiv lui și misiunii sale, de a trăi în simplitate și încredere.
