Is 53,10-11
Evr 4,14-16
Mc 10,35-45
Am citit zilele acestea o poveste despre trei frați care au părăsit casa părintească, pentru a fi pe cont propriu și pentru a prospera. După un timp, când s-au întâlnit toți trei, au început să discute asupra darurilor pe care au fost capabili să le ofere mamei lor care era deja foarte în vârstă.
Primul dintre ei a spus, Eu am construit o casă mare pentru mama noastră. Al doilea a spus, eu i-am trimis un Mercedes ca să-l conducă. Al treilea a zâmbit și a spus, eu v-am bătut pe amândoi. Vă amintiți cum mamei îi plăcea să citească Biblia? Și știți bine că acum nu mai poate vedea chiar atât de bine, așa că i-a trimis un papagal care să îi recite întreaga Biblie. Le-a luat călugărilor 12 ani ca să îl învețe Biblia. Este unic. Tot ce trebuie să facă mama e să rostească cartea, capitolul și versetul, iar papagalul îl va recita.
Imediat după ce au terminat de discutat, mama a trimis o scrisoare fiecăruia dintre ei. Primului i-a scris, Casa pe care mi-ai construit-o este atât de mare. Eu locuiesc numai într-o singură cameră, și trebuie să fac curat în toată casa.
Celui de-al doilea fiu i-a scris, Sunt prea bătrână pentru a călători. Majoritatea timpului stau acasă, extrem de rar ies cu acel Mercedes. Iar șoferul este foarte nepoliticos.
Ultimului fiu i-a scris că, Tu ai avut bunul simț să cunoști ceea ce îi place mamei tale. Puiul pe care mi l-ai trimis a fost atât de bun.
În textul evangheliei de astăzi, doi dintre apostoli, Iacob și Ioan, fii lui Zebedeu, s-au apropiat de Isus. Învățătorule, le-a spus ei lui Isus, vrem să faci pentru noi ceea ce îți cerem… Fă-ne să stăm unul la dreapta ta și altul la stânga ta în gloria ta (vv. 35,37). Prin această cerere, cei doi apostoli nu au făcut nimic altceva decât să reducă în mod irevocabil, promisiunea lui Isus a apropierii Împărăției la nivelul promisiunilor electorale, după cum le mai numim noi. Ca răsplată pentru loialitatea lor față de conducător, Iacob și Ioan, îi cer lui Isus locurile dintâi din împărăție. Se aseamănă cu alegerile parlamentare și prezidențiale. Cei care l-au ajutat pe candidat în campanie, după ce acesta câștigă și ajunge în funcție, primesc diverse funcții sau beneficii compensatorii. Un lucru e clar, că celor doi nu le-a picat bine ba chiar au rămas îngroziți și dezamăgiți, când Isus le-a spus să uite de aceasta, că Potirul pe care-l beau eu îl veţi bea, iar cu botezul cu care sunt botezat eu veţi fi botezaţi. Însă a sta la dreapta sau la stânga mea nu eu trebuie să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit” (vv 39-40).
Unii oameni, odată ce se văd în funcții de putere, sau cu autoritate mare, se schimbă. Iată de ce Isus dorește să ne învețe, prin acest pasaj evanghelic de astăzi, să rămânem umili și să nu devenim asemenea conducătorilor și tiranilor. Adevărata măreție nu se află în titluri, sau în modul în care ne strigă oameni, după nume sau funcție. Ci în slujire, în a fi disponibil și în a fi accesibil. Asemenea lui Isus, care nu a venit în lume pentru a fi slujit ci ca să slujească și să își de-a viața ca răscumpărare pentru mulți.
Un astfel de exemplu, de urmare a lui Cristos, gata oricând pentru slujire, fiind disponibil și accesibil este și fericita Veronica Antal, care tocmai a fost ridicată la cinstea altarelor, luna trecută de către papa Francisc. Această fericită, la momentul martiriului ei, era încă tânără însă gata oricând să îl slujească pe Domnul, chiar și prin oferirea propriei sale vieții pentru el. Când vorbim despre tineri, sau adolescenți, în ziua de astăzi, spunem imediat și lucrurile ce ne vin în minte, precum Facebook, twitter, chat, text, internet, gadgets, telefoane, tablete, petreceri, ieșiri și multe altele asemenea. Acestea sunt fețele moderne ale tinerilor de astăzi, delăsători, leneși, mult prea deștepți pentru a se lăsa învățați de cei învârstă, moderni, rapizi, și altele. De aceea și este atât de dificil pentru părinți și adulți să le explice, să îi învețe adevărata disciplină, sacrificiul, perseverența și răbdarea dar mai ales jertfa de sine. Nu fiindcă nu doresc toate lucrurile pe care tocmai le-am menționat ci fiindcă lumea în care ei trăiesc este diferită de legile și regulile ce le sunt implementate, introduse. Acesta este și motivul pentru care le este frică de angajamente, sunt confuzi și foarte slabi în ceea ce privește luarea de decizii. Un lucru e clar, că de ceea ce au ei nevoie este de un model și o inspirație în viață, precum Veronica Antal și mulți alți sfinți și fericiți.
Mai ales în zilele de astăzi, când nu se pune mare preț, importanță pe sacrificiu și pe slujire, aceste exemple, ale sfinților și fericiților, ne pot mișca, mai ales pe cei tineri, pentru ca să poată conștientiza că măreția nu se bazează pe titluri și poziții ci pe ceea ce ne-a spus Isus astăzi, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor! (v.43-44). Așa că apare întrebarea, noi în serviciul cui ne aflăm, al altora sau a propriei noastre persoane?
Adevărata măreție constă și în umilință. Umilința este una dintre cerințele primite de la Dumnezeu. În prima scrisoare a sfântului apostol Petru, putem citi că, Tot aşa şi voi, tinerilor, supuneţi-vă prezbíterilor. Îmbrăcaţi-vă toţi în umilinţă unii faţă de alţii, pentru că: „Dumnezeu se împotriveşte celor mândri, însă celor umiliţi le dă har!” (5,5).
Isus însuși a practicat umilința. În textul evangheliei de astăzi, ne-a spus Pentru că nici Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi (v. 45). Isus mereu ne-a învățat să practicăm umilința dacă dorim să dobândim mântuirea, viața veșnică. Nimeni nu poate intra în împărăția lui Dumnezeu fără să fi practicat umilința. Umilința este primul pas spre cer, prima treaptă. Isus ne învață astăzi, atât pe noi cât și pe discipoli săi, acest minunat aspect al umilinței, ce trebuie practicat, atât în mod public cât mai ales privat.
Adevărata măreție constă și în a ne îndeplini misiunea cu credință. Cea de-a treia duminică din luna Octombrie a fost declarată de către Biserică ca fiind Duminica mondială a misiunilor. A fost declarată, pentru ca noi să ne putem aminti mereu de faptul că fiecare dintre noi are o misiune de îndeplinit. Dar și pentru a ne ruga pentru toți misionari noștri ce se află în multe alte locuri pentru a predica Cuvântul lui Dumnezeu, oamenilor ce încă nu-l cunosc pe Cristos dar și pentru ai re-evangheliza e cei care au fost deja botezați dar care încă nu pun în practică nici una din învățăturile lui Cristos. Porunca Domnului nostru este clară, Mergând în toată lumea, predicați evanghelia la toată făptura! (Mc 16,15).
Unii au greșita concepție că această poruncă a lui Cristos este adresată numai preoților și persoanelor consacrate. Ceea ce nu e adevărat. Toți laici, prin virtutea botezului primit, sunt misionari. Toți sunt chemați la răspândirea veștii cele bune a lui Cristos, a chemării Domnului la mântuire.
Cum putem fi noi misionari astăzi? În primul rând, noi ne putem desfășura această activitate misionară în propriul nostru mod, precum prin rugăciunii, sacrificii, contribuții financiare ba chiar prin a-i trezi pe acei frați și surori ale noastre, ale căror credință în Dumnezeu a adormit sau care nu o pun în practică fiindcă sunt foarte ocupați cu celelalte activități ale vieții lor sau fiindcă nu au timp și pentru Dumnezeu și pentru Biserica sa.
Majoritatea dintre noi, nu au cum să meargă în alte locuri pentru a deveni misionari însă tot putem fi misionari, tot putem ajuta Biserica în munca ei misionară prin a împărtăși, prin a îndeplini, pe cât de mult cu putință șapte lucruri. Primul e simplitate în modul nostru de viață. Al doilea e împărtășirea. Al treilea slujirea asemenea celei care se săvârșește în diferite asociații religioase, precum Acțiunea Catolică sau Armata Maicii Domnului. Al patrulea e solidaritatea față de cei săraci, mai ales prin a avea grijă că nu sunt ne-îndreptățiți și prin a le oferi hrană. Al cincilea e atenția față de protejarea a tot ceea ce a creat Dumnezeu, prin a avea grijă de creația lui Dumnezeu. Al șaselea este corupția, însă nu în sensul negativ, cel practicat de unii dintre cei aflați în ranguri înalte ci ca agenți ai schimbării în bine. Al șaptelea e sfânta Scriptură și învățăturile Bisericii. Fără acestea două, toate celelalte șase devin lipsite de sens și de valoare.
În încheiere să nu uităm că Isus a devenit învățătorul nostru fiindcă el ne slujește pe toții. Amin
