Fap 6,8-10;7,54-59
Mt 10,17-22
Care este oare legătura dintre crăciun și cruce? Cu toți știm că dacă dorim să intrăm în împărăția lui Dumnezeu va trebui să ne luăm crucile și să îl urmăm, să mergem pe urmele sale. Iar asta fiindcă nu există o altă cale prin care putem intra în împărăția lui Dumnezeu decât calea crucii. Asta este ceea ce Isus așteaptă de la toți ucenici săi, de la toți cei care doresc să îl urmeze, adică de a ne căra crucea cu curaj și plini de speranță. Dacă privim la motivul principal asupra căruia Isus a devenit asemenea nouă, a fost acela de a ne mântui și de a ne salva din mâinile păcatului și a morții și de a ne dărui o viață nouă, o viață de fii adoptivi ai lui Dumnezeu. Aceasta este legătura, motivul pentru care Isus s-a născut și pentru care a murit pentru noi.
Astăzi, în cea de-a doua zi a crăciunului celebrăm sărbătoarea primului martir al Bisericii, a primului sfânt care a murit pentru Cristos. Cu siguranță ne întrebăm cu toți de ce oare sărbătorim pe acest sfânt tocmai în această zi de crăciun, zile care sunt pline de bucurie și în care cu toți avem gânduri bune, sentimentale despre și asupra crăciunului. Motivul e simplu, pentru a ne reaminti motivul pentru care s-a născut Isus ieri, motivul pentru care a venit în lume. Dacă privim la scena nașterii Domnului vom putea observa că aceasta nu ține numai de pruncul Isus ci de începutul unei vieții care se va termina pe cruce. Venirea lui Isus este o chemare, o chemare la angajament, ba chiar o chemare la martiriu. Sfântul Ștefan, prin martiriul său a devenit un prototip al martirilor, fiindcă a dat un exemplu asupra modului în care trebuie să îl urmăm și să murim pentru Isus. Iar pentru a fi un adevărat martir, nu e de ajuns să fim uciși pentru Isus sau din cauza lui ci de a muri așa cum a murit Isus. Sfântul papă Ioan Paul al-II-lea a spus la un moment dat că, Astăzi, în cadrul evocativ al Crăciunului, ne amintim de sfântul Ștefan, primul martir. Povestea lui ne oferă o oportunitate de a reflecta mult mai profund 
asupra Crăciunului, deja luminat de misterul pascal al morții și învierii lui Cristos. Exemplul de credință al acestui proto-martir, ne încurajează și pe noi să fim martori, fără nici un compromis al valorilor evangheliei, fiind siguri că numai printr-o adeziune fără echivoc față de cuvintele lui Dumnezeu și prin darul plin de generozitate a propriei persoane tuturor fraților și surorilor noastre, vom ajunge să atingem plinătatea vieții și autenticitatea. (Angelus, 26 decembrie 1995)
Urmând exemplul Domnului nostru Isus Cristos, sfântul Ștefan și-a oferit sufletul lui Dumnezeu. Și l-am putut auzi spunând, în momentul morții sale, Doamne Isuse, primeşte sufletul meu! În acel moment final, el a ales să se roage pentru cei care l-au ucis, rugându-l pe Dumnezeu, Doamne, nu le socoti păcatul acesta! Prin urmare, un creștin martir nu moare consumat de ură și strigând după răzbunare, că dorește ca cei rămași în viață să îl răzbune, după cum mai vedem în unele filme de acțiune. Iubirea sa pentru Cristos se revarsă asupra celor care îl persecută, asupra celor care urmează să îl ucidă. De asemenea el l-a imitat foarte bine, perfect pe Isus Cristos, când s-a încrezut în Dumnezeu și prin iertarea dușmanilor lui.
Din păcate, puțini sunt cei care vor avea oportunitatea de a fi martiri pentru credința, pentru Cristos. Însă dacă suntem fideli, credincioși lui Cristos, vom avea parte de un alt tip, de o altă formă de martiriu, precum umilința zilnică și necesitatea zilnică de oferire a iubirii și a propriei persoane față de copii proprii, față de prieteni și colegi de muncă. Toate aceste fapte mici și constante de caritate, făcute cu multă iubire ne fac să ne vărsăm sângele, picătură cu picătură, zi după zi, într-o manieră tăcută și adesea neobservată. Cristos însă va observa micile noastre sacrificii și ne va binecuvânta eforturile. Va trebui să ne amintim de acea zicală care spune că nu există mântuire fără sânge.
De asemenea, e de datoria noastră să ne încredem în Dumnezeu și să ne iertăm dușmani. Însă nu avem cum să facem aceasta dacă stăm în zona noastră de confort și dacă nu am făcut absolut nimic pentru a merge să vindecăm rana provocată celui de lângă noi. Încrederea în Dumnezeu și iertarea dușmanilor trebuie să fie practicată zilnic dacă dorim ca acestea să devină o practică, un obicei în viețile noastre. astfel, în momentul în care ne vom confrunta, vom fi față în față cu moartea, ne va fi foarte ușor să continuăm să facem acestea asemenea sfântul Ștefan.
Și voi încheia cu ceea ce a spus un cardinal chinez în cadrul unui interviu acordat unui vestit site catolic, că mulți creștini chinezi au murit pentru Isus: Mulți au murit în închisori, în lagăre de concentrare și prin muncă forțată. Mulți alți au murit de boli grave contractate în aceste închisori. Dar mai sunt și cei care au supraviețuit timp de 20-30 de ani în închisori și acelor torturi, și aceștia sunt martiri. Sunt oameni care au intrat în închisori sau în lagăre de concentrare când deja erau în vârstă și cu sănătatea ruinată.
De asemenea, acest cardinal a menționat de un grup de tineri chinezi, membri ai legiunii Mariei, care au mers la închisoarea din Shanghai în ani 50, că majoritatea erau laici și nu doar preoți și călugărițe, care nu aveau o familie la care să se gândească. Și totuși, Am văzut mulți dintre aceștia părăsind închisoarea cu bucurie și seninătate. Amin
