Is 6,1-8; Ps 137
1Cor 15,1-11
Lc 5,1-11
Cineva sugerase la un moment dat că dacă Isus și-ar trimite cei doisprezece apostoli la un test psihologic probabil că răspunsul pe care l-ar primi ar fi acesta, Mulțumesc pentru că ai ales să îi testezi pe acest doisprezece bărbați pe care i-ai ales pentru posturile de manageri în noua ta organizație. Cu toți au fost testați de către noi. Am introdus deja rezultatele în calculatorul nostru. Am programat deja interviuri personale cu fiecare dintre ei, cu psihologul nostru și cu consultantul nostru în aptitudini vocaționale, s-a ajuns la concluzia că în cazul multora dintre ei, trecutul lor este destul de slab în educație și în aptitudini vocaționale pentru organizația ta. Le lipsește cu desăvârșire spiritul de echipă. Simon Petru e instabil din punct de vedere emoțional și e aprig la mânie. Andrei nu are deloc calități de conducător. Cei doi frați, Iacob și Ioan, își pun interesul personal mai presus de loialitatea față de companie. Toma dă dovadă de atitudine sceptică și are tendința de a submina morala. Matei a fost trecut pe lista neagră de către lideri de la Ierusalim. Iacob fiul lui Alfeu și Tadeu au o inclinație radicală și au înregistrat un scor destul de mare în ceea ce privește tendința depresiv-maniacă. Însă, unul dintre candidați, a dat dovadă de un potențial adevărat. El este un om cu multe abilități și plin de resurse, care îi primește pe oameni cum trebuie, care are legături în locuri înalte. El este extrem de motivat, ambițios și responsabil. Îl recomandăm pe Iuda Iscarioteanul ca mână a ta dreaptă.
Aceste evaluări ale acestor doisprezece apostoli parcă ne dau și nouă curaj și speranță. Fiecare dintre noi e chemat de Domnul prin Botez și sacramentul mirului la a fi cel de-al treisprezecelea apostol al său. Nu avem cum să refuzăm spunând că nu suntem potriviți. Dumnezeu ne cheamă pe fiecare dintre noi, ca noi să facem o diferență în lume. Dumnezeu dorește să se folosească de noi pentru a putea aduce la mântuire întreaga lume.
Prin urmare, putem spune că chemarea lui Cristos la a fi pescari de oameni, nu este adresată numai apostolilor și succesorilor lor, episcopi, preoți, și călugări. Departe sunt zilele în care laici trebuiau doar să se roage, să plătească și să asculte. Prin virtutea botezului nostru cu toți suntem chemați de Dumnezeu iar Dumnezeu dorește să se folosească de noi, în planul său de mântuire a lumii.
În Constituția dogmatică Lumen Gentium, la numărul 31, a Conciliului al II-lea din Vatican se spune foarte clar că Credincioși care, încorporați lui Cristos prin Botez, constituiți Popor al lui Dumnezeu și făcuți părtași, în modul lor propriu, la funcția preoțească, profetică și regească a lui Cristos, își exercită partea lor din misiunea încredințată întregului popor creștin în Biserică și în lume.
Un alt sinod al episcopilor a afirmat că Terenul laicilor pentru activitățile de evanghelizare este lumea vastă și complexă a educației, politicii, societății, economiei, la fel de mult precum și lumea culturală, a științelor, a artelor, a vieții internaționale, a mass-mediei. În această zonă vastă a angajamentului pastoral, Biserica are nevoie de daruri speciale, de persoane și grupuri, de fermieri și pescari, de muncitori, de mass-media, de educatori, de avocați, de slujitori civili, de cei din domeniul medcial și al asistenței medicale și din toate ariile profesionale ale societății, de toți credincioși laici, bogați și săraci pentru a duce la îndeplinire misiunea de vestire a lui Cristos.
Așa că, indiferent că sunteți profesor, un guvernator sau angajat al statului, doctor, politician, asistentă, sau orice altceva, suntem cu toți, sunteți și voi părtași la misiunea apostolică de predicare, învățare, vindecare și în a da mărturie de învățăturile lui Cristos.
Misiunea de a-l face cunoscut pe Dumnezeu altora este una plină de riscuri. Însă în acceptarea oricărei misiuni, indiferent de natura ei, mereu va exista și are un risc, dacă nu mai multe.
De exemplu, cineva sa decis la un moment dat să nu se căsătorească fiindcă îi era frică de ceea ce se va întâmpla după ce se va mărita. Nimeni nu poate prezice ce se va întâmpla, spunea ea. Că dacă, se va căsători, îi e fi frică de copii ei, dacă vor ajunge buni sau răi? Familia ei mereu va fi sănătoasă și stabilă din punct de vedere financiar? Vor fi ei capabili să stea mereu alături sau nu fiindcă vor fi prea preocupați cu munca și cu ceilalți? Și nu doar asta, dacă iertăm pe cineva care ne-a greșit, va începe să profite de bunătatea noastră? În iertare e o slăbiciune sau putere? Și multe alte lucruri asemenea. Fiecare decizie, oricât de mică ar fi, include și un risc. A îndeplini misiunea dată nouă de Cristos este ea însăși un risc fiindcă nu știm ceea ce se va întâmpla în viitor. Însă tocmai asta e ceea ce înseamnă să fii chemat de Dumnezeu, în a avea încredere în el, și de a cunoaște că în momentul în care el cheamă pe cineva, va și avea grijă de acea persoană și de poporul său.
Mulți dintre noi sunt îngrijorați ba chiar renunță la ceea ce au început din cauza faptului că privesc înapoi la grijile propriilor familii, mâncarea, adăpostul, îmbrăcămintea, educația de acasă a copiilor și multe altele.
Altul ar putea fi că sunt persoane care nu doresc să fie învățați de biserică. Iar de acest lucru ne dăm seama din modul în care răspund invitației de a merge la Biserică, de a participa la sfintele Liturghii. Biserica îi învață pe oameni să aleagă pe cel mai bun candidat în timpul alegerilor, pe cel care îndeplinește criteriile date de biserică, însă unii aleg tot pe cine vor ei. Rezultatul? Îl vedem cu toți zilnic. În textul evangheliei de astăzi, Isus s-a așezat și a învățat mulțimile din barcă. Cu alte cuvinte, Isus este cel care ne învață astăzi prin autoritatea bisericii, că el a fost mereu cel de care trebuie să ascultăm și că asta nu înseamnă că nici o învățătură a Bisericii nu trebuie urmată, din moment ce, uneori, în trecut, aceasta a mai greșit. Însă uităm faptul că toate acestea nu denotă decât faptul că Biserica este, prin natura ei însăși, umană și că Cristos e cel care o protejează și care are grijă de Biserica sa. Dacă oameni nu mai vor să asculte de Biserică înseamnă că ei nu mai ascultă nici de Isus.
Așa că va trebui să ne încredem în Isus, ori de câte ori îndeplinim misiunile date de el. Va trebui să nu uităm că în orice misiune există descurajare și eșec. Amin.
