Ier 17,5-8
1Cor 15,12.16-20
Lc 6,17-18a.20-26
Am găsit, zilele acestea următoarea poveste relatată de către un preot. Acesta spunea că, îmi amintesc că pe când încă eram copil, familia mea avea o fermă lângă o pădure. Modul preferat al tatălui meu de petrecere a timpului liber era de a prinde maimuțe. El le prindea cu ajutorul unei mici cuști făcute de el, în mijlocul căruia punea o nucă de cocos cu o mică gaură în ea după care așeza alimente gustoase în interiorul acelor nuci de cocos. Gaura era atât de mare încât maimuța să își poată băga mâna însă mult prea mică pentru a scoate ce era înăuntru.
Așa că maimuțele aveau două opțiuni. Ori dădea drumul la mâncare și plecau libere ori ținea mâncarea și rămâneau prinse. Iar majoritatea nu dădeau drumul mâncării din mână.
Isus după ce și-a ales cei doisprezece apostoli, a coborât jos de pe munte și a proclamat cele patru fericiri și cele patru avertismente. Isus ia valorile acestei lumii și le răstoarnă. Dacă stăm să comparăm predicile oamenilor cu cele ale lui Isus, vom observa că lumea predică eficient, și că glorifică succesul și cursa după putere. Societatea afirmă că fericirea se află în bogăție, influență și în eliberarea de orice formă de durere în timp ce Isus le spune celor săraci și înfometați, celor care plâng și excluși că a lor este împărăția lui Dumnezeu. Că ei sunt cei preferați lui Dumnezeu. De ce oare? De ce sunt ei cei mai apropiați de inima lui Dumnezeu?
Săraci mai sunt numiți în sfânta Scriptură și ca cei săraci ai lui Yahweh, expresie care are patru stagii, nivele de înțelegere.
Primul e că săraci sunt acei oameni care nu dețin bogăție materială.
Al doilea, din cauza faptului că sunt săraci din punct de vedere material, acești oameni de obicei sunt lipsiți de putere și haine. Săraci sunt lipsiți de ajutor și fără influență.
Al treilea, din cauza faptului că sunt lipsiți de putere, acești oameni sunt adesea oprimați și exploatați. Săraci sunt persoane exploatate. Mulți profită de pe urma lor, iar exemplele sunt de prisos fiindcă le vedem cu toți.
Al patrulea, fiindcă sunt lipsiți de ajutor și fără protecție, acești oameni se întorc la Dumnezeu. Dumnezeu este singura persoană la care se pot îndrepta. Ei sunt acele persoane care își pun încredere completă în Dumnezeu.
Aceștia sunt oameni pe care Isus îi numește fericiți. Ei au realizat că nu puteau depinde de lucrurile acestei lumi pentru a fi fericiți. Ei nu puteau prinde nimic indiferent că e bogăție, putere sau siguranță. Spre diferență de cei bogați care sunt prinși fiindcă se agață de propriile lor bogății materiale, de influență și confort. Săraci sunt capabili să renunțe la mâncarea gustoasă și să caute fericirea proprie numai în Dumnezeu. Chiar dacă ceilalți au o mulțime de bani, însă aceștia sunt nimic, nu reprezintă nimic în Împărăția lui Dumnezeu. Dumnezeu îi alege pe cei slabi pentru a-i amesteca cu cei puternici. Dumnezeu alege pe cei slabi pentru a duce la îndeplinire misiunea sa.
Un preot a spus la un moment dat într-o predică de-a sa că Statele Unite și Japonia, țări extrem de industrializate, au și cele mai numeroase sinucideri. Sa raportat că mulți din cei care ocupă paturile de spitale din Statele Unite sunt pline cu pacienți psihiatrici. Conform unei statici a fericirii din 1994, publicată de către Institutul de statistică din Hong Kong, statistică făcută în țările Asiatice, japonezi sunt cei mai triști din Asia.
În aceste fericiri pe care le-am auzit astăzi, Isus spune Fericiți sunteți voi cei săraci….fericiți sunteți voi care acum sunteți înfometați… Când Isus vorbește despre sărăcie, despre a fi sărac, nu face referință la sărăcia materială. Nici nu face referință la faptul că bogăția și bani sunt un rău și că noi va trebui să muncim pentru avansarea pe plan material în această lume. Sincer să fim, există o altă formă de sărăcie mai rea decât cea materială, e singurătatea, sentimentul de goliciune și de a nu fi iubit.
Ceea ce dorește Isus să ne avertizeze sunt acele atașamente neordonate față de lucrurile materiale care îi fac pe oameni să îl uite pe Dumnezeu. El ne reamintește că standardele acestei lumii nu reprezintă neapărat și standardele lui Dumnezeu. Ci mai degrabă, Isus ne provoacă să construim o lume mai bună acolo unde să existe dreptate, unde să nu existe omoruri și nici exploatare, fără înșelătorie și fără opresiune. Dacă nu, dreptatea, exploatarea, și alte fapte rele măcar să fie diminuate. După cum afirma și sfântul Ioan Crisostomul, Gloria lui Dumnezeu e omul pe deplin viu. Omul complet viu, înseamnă o persoană care să cuprindă dimensiunea socială, politică, economică, culturală și spiritual a vieții unei persoane.
În încheiere vă invit să ne întrebăm pe noi înșine, Credem cu adevărat că sărăcia, problemele și dificultățile sunt și rămân o binecuvântare? Dacă casa noastră ar arde astăzi, am sta să îi mulțumim lui Dumnezeu ca până acum? Dacă unul dintre copii noștri ar fi măturat de către un șofer amețit, am sta să ne rugăm pentru acel șofer? Amin
