Într-una din predicile sale, din primul an al pontificatului său, papa Francisc spunea că Mai întâi de toate, Dumnezeu ne surprinde, apoi, Dumnezeu ne cere fidelitate iar apoi Dumnezeu este și forța noastră, însă înainte de toate Dumnezeu ne surprinde. Cum a făcut și în cazul papei Francisc, care e o surpriză a lui Dumnezeu pentru noi, un adevărat păstor, după inima lui Cristos.
Aceasta este și tema catehezei de astăzi, cea despre papa Francisc ca surpriză a lui Dumnezeu. Însă întrebarea e, de ce papa Francisc este o surpriză a lui Dumnezeu pentru noi? Iar răspunsul îl vom descoperi împreună în clipele următoare.
În cadrul acelei predici, sfântul părinte oferise mai multe exemple de persoane, prin care Dumnezeu a surprins, prin care Dumnezeu ne-a surprins. Prima dintre ele e Naaman Sirianul, conducătorul armatei din Aram. Cum a surprins Dumnezeu prin această întâmplare? Prin faptul că profetul Elizeu, nu a împlinit cine știe ce rituri magice și nici nu-i cere lucruri extraordinare, ci doar să se încreadă în Dumnezeu și să se scalde în apa râului; nu în cine știe ce ape mari din Damasc, ci în micul râu Iordan. O cerere simplă care l-a lăsat perplex pe Naaman. Ce Dumnezeu este acela care cere un lucru atât de simplu? Însă Naaman se scaldă și este vindecat.
Apoi o altă experiență prin care Dumnezeu a surprins e aceea a preasfintei Fecioare Maria, la Buna-vestire. Când Dumnezeu a ales o tânără simplă din Nazaret nu trăiește în palatele celor puternici și în bogății, care nu a făcut lucruri extraordinare, dar care este deschisă planului lui Dumnezeu, știe să se încreadă în el, chiar dacă încă nu înțelege tot ceea ce i se întâmplă. Dumnezeu ne surprinde mereu, sparge orice schemă a noastră, pune în criză toate proiectele noastre și ne spune: încrede-te în mine, nu te teme, lasă-te surprins, renunță la tine însuți și urmează-mă!
Iată cum ne surprinde Dumnezeu; el este acolo unde este sărăcie, boală, în umilința prin care se manifestă și ne oferă iubirea sa mântuitoare, ne vindecă, ne dă forță. Ne cere doar să urmăm cuvântul său și să ne încredem în el.
În acea seară, în care a fost ales ca papă, prin sufletul celor 100 de mii de persoane care au fost prezente, a trecut nu doar tăcerea, rugăciunea, emoția, curiozitatea ci mai ales surpriza. Surpriză fiindcă, acest noi papă Francisc, un argentinian, un călugăr iezuit, a reușit să îi uimească pe toți încă de la primele sale vorbe, prin modul simplu de a vorbi și prin faptul că el vine de la capătul lumii pentru a fi cu ei, atunci, acolo.
O altă surpriză, pe lângă aceasta și aceea de a ne ruga mereu pentru dânsul, a fost și un gest făcut în aceiași seară. Când, după acel moment de tăcere, Papa s-a înclinat în fața miliardelor de oameni, cu umilință și convingere. A voit parcă să arate întregii lumi un adevăr pe care-l cunoșteam numai din exprimarea care-l califică în dreptul canonic: adică Episcopul de Roma este “Slujitorul slujitorilor lui Cristos”.
Biserica se pare că a reușit să uimească întreaga lume. Nu numai pentru că a ales un Papă la care nimeni nu se aștepta. Nu numai pentru că acest Papă are un prenume italian, mai precis din Piemont, strămoșii săi venind de la Pontacomaro, provincia Asti, motiv și pentru care italienii au început să îl placă imediat. Nu numai pentru că este un iezuit, primul Papă iezuit, dar care nu alege numele de Ignațiu, ci de Francisc, sfântul umilinței și al purificării Bisericii. Împreună cu toate acestea, și acest lucru s-a perceput în piața Sfântul Petru, văzând steagurile argentiniene fluturând sub ploaie, Biserica a lărgit granițele sale “vizibile” ajungând cu Papa Bergoglio la continentul american. A traversat oceanul, onorând continentul cu numărul cel mai mare de catolici. A ales un Papă care a lucrat din totdeauna pentru „cei din urmă”.
În încheiere să îl rugăm pe Dumnezeu, care e un adevărat părinte plin de surprize, care ne-a surprins prin alegerea pe care a făcut-o, în persoana papei Francisc, să ne ajute să ne lăsăm surprinși de el, să ne ajute să nu ne temem din a-l accepta în viața noastră, să reușim să acceptăm voința lui, mai ales prin împlinirea cuvântului său. Amin.
