Lc 16,19-31
Textul evangheliei de astăzi, ne va vorbi despre parabola Lazărului și a omului bogat, prin care Isus dorește să ilustreze scena dramatică a contrasului sărăciei și a bogăției, a cerului și a iadului, a compasiunii și a indiferenței, a incluziunii și a excluderii. De asemenea, vom observa și schimbarea abruptă și dramatică a sorții. Lazar, care tradus înseamnă Dumnezeu este ajutorul meu nu era doar sărac, ci și cu handicap fiindcă a fost adus la poarta bogatului. Câinii care îi lingeau rănile, probabil că îi și furau puțina pâine pe care o avea. Câini în lumea antică simbolizau, satisfacerea, mulțumirea. Îndurarea 
chinului adus de acești câini sălbatici, nu făcea nimic altceva decât să aducă săracului mai multă mizerie și suferință. Bogatul însă l-a tratat pe acest cerșetor cu indiferență, până când soarta lor s-a schimbat.
La sfârșitul vieților lor, Lazăr a fost dus în sânul lui Abraham, nu pentru faptul că a fost sărac și cu handicap ci fiindcă nu și-a pierdut speranța în Dumnezeu. Ochi lui erau ațintiți asupra comorii pregătită pentru el în ceruri.
Astăzi, însă vă invit să reflectăm și asupra următoarei istorioare. Sam Jones era un predicator care ținea predici destul de înflăcărate. Aceste predici ale sale erau îndreptate, în primul rând spre creștini, urgentându-i să renunțe la practicile păcătoase din viețile lor. Mesajul lui Sam avea un efect foarte mare și mulți oameni promiteau că vor renunța la viciile lor, precum înjuratul, băutul, fumatul, minciuna, bârfa și toate celelalte care îi displac Domnului.
Însă, la un moment dat, Sam a întrebat o femeie, La ce anume vei renunța? Femeia i-a răspuns, Sunt vinovată de a nu fi făcut nimic, și voi renunța să mai fac aceasta. Cu toate că ea nu avea nici un viciu ori practică rea la care să renunțe, ea nu își trăia viața creștină într-un mod activ, într-un mod plăcut Domnului.
