Lc 11,14-23
Întâlnim destul de des ca unii oameni să recurgă la calomnie și la atacuri asupra caracterului unei persoane atunci când tot ceea ce li se opune sunt persoane fără speranță, ajutor.
Unii dintre noi am putea fi vinovați de această ofensă. Cât de des avem tendința de scoate ce e mai rău dintr-o persoană? Cât de des nu invocăm motive josnice unei persoane pe care nu o plăcem? Cât de des nu repetăm bârfe rele sau povești care distrug 
reputația celuilalt?
Când dușmani lui Isus au rămas fără ajutor, speranță în a se opune lui Isus prin mijloacele normale, aceștia au apelat la calomnii și la distrugerea caracterului. Au declarat că puterea sa asupra demonilor provine de la alianța sa cu căpetenia diavolilor. Dușmani lui au atribuit puterea lui Isus, nu lui Dumnezeu ci lui Belzebut. Aceștia l-au asemănat pe Isus cu ceilalți exorciști care se aflau atunci în Palestina.
Însă Isus răspunde atacului lansat împotriva sa printr-o afirmație destul de înțeleaptă. Voi ziceți că eu îi scot pe diavoli cu Beelzebul. 19 Dar dacă eu îi scot pe diavoli cu Beelzebul, fiii voștri cu cine îi scot? Pentru aceasta ei vor fi judecătorii voștri. E ca și cum Isus le-ar fi spus Înainte de a-ți îndrepta degetul spre celălalt, uite-te mai întâi la tine însuți. Cu alte cuvinte, cel mai bun medicament împotriva calomniei, bârfei rele e conștientizarea de sine, cunoașterea propriei persoane.
