Cântec: Ce plăcut e Doamne Sfinte
† În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Amin
Pr. Doamne Isuse Cristoase, Dumnezeu ascuns în preasfântul Sacrament, noi credem și mărturisim prezența ta în sfânta Taină a altarului. Tu însuți ai spus: “Acesta este trupul meu”. De aceea te adorăm cu cel mai adânc respect, împreună cu îngerii și sfinții din cer. O, Doamne, întărește și mărește în noi credința și iubirea față de acest Sacrament vrednic de adorare.
Te salutăm, trup preasfânt al Mântuitorului nostru, ostie curată și vie, care s-a jertfit pe lemnul crucii, te adorăm în numele tuturor creaturilor. Te salutăm pe tine, Cuvânt veșnic al Tatălui, adevărata pâine cerească, hrana sufletelor, mângâierea inimilor noastre, jertfa cea sfântă, care a împăcat cerul cu pământul. Te salutăm, ascunsă sub aceste specii, o dumnezeire și natură omenească a lui Isus, vrednică de cea mai adâncă venerație. Te lăudăm și te preamărim, pâine vie a sufletelor, darul cel mai prețios dăruit oamenilor de Dumnezeu. Tu ești Sacramentul iubirii și al milostivirii, prin care noi păcătoșii și toți păcătoșii putem primi haruri și ne putem sfinți. Tu ești adevărata arcă a Noului Testament, în care se păstrează mana cea vie sau pâinea cerească, tu ești forța celor slabi, vindecarea bolnavilor, mângâierea mâhniților.
(moment de tăcere)
Preabunule Isuse, îți mulțumim din toate puterile pentru iubirea cu care ai înființat acest preasfânt Sacrament, spre bucuria cerului și a pământului. O, Isuse din preasfântul Sacrament, iubirea, bucuria și speranța noastră, mijlocitorul și împăciuitorul nostru, împacă-ne cu Tatăl ceresc.
Mielule nepătat al lui Dumnezeu, care ai fost jertfit pentru noi pe lemnul crucii, jertfește-te din nou Tatălui ceresc pentru păcatele noastre. Oferă-i toate virtuțile și faptele de sfințenie ale vieții tale și toată amărăciunea suferințelor tale, pentru ca noi să fim iertați pe deplin și să ducem o viață sfântă. Voim să reparăm azi în public toate Împărtășaniile sacrilege, toate batjocurile primite de tine în preasfântul Sacrament al altarului, toate actele nedemne îndreptate împotriva ta în sacramentul Euharistiei. Revarsă din tabernacol belșugul harurilor tale asupra întregii omeniri, asupra sfintei Biserici, mireasa ta, asupra conducătorilor bisericești și lumești, fie-ți milă de cei păcătoși și de toți cei îndepărtați de tine și atrage la altarul tău toate sufletele. Iar pe noi care suntem aici prezenți, păstrează-ne cât mai aproape de tine, acum și în veșnicie. Amin.
Slavă Tatălui (de 3 ori)
( moment de tăcere)
Lector 1
Evanghelistul Ioan ne vorbește despre o faptă a lui Isus la Cina de pe urmă: Isus a spălat picioarele ucenicilor. Aceasta era o îndatorire de sclav. Prin acest gest, Isus a voit să arate limpede că întreaga sa viață era o slujire, iar moartea sa iminentă avea să constituie o culme a iubirii sale. La început, Petru și ceilalți ucenici nu l-au înțeles, dar Isus le-a spus că acela care vrea să îi fie ucenic trebuie să se poarte ca El și să trăiască asemenea lui. Trăsătura distinctivă a unui ucenic al lui Isus este slujirea, nu dominarea. Ioan subliniază, mai mult chiar decât ceilalți evangheliști, faptul că Isus s-a îndreptat spre moarte în deplină conștiință și cu absolută libertate. Pentru el, moartea este calea de întoarcere din această lume la Tatăl.
Lector 2
“ Înainte de sărbătoarea Paștelui, știind Isus că a sosit ceasul ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, până la sfârșit i-a iubit. 2 În timpul Cinei, diavolul îi pusese deja în gând lui Iuda, fiul lui Simon Iscariot, ca să-l vândă. 3 Isus, știind că Tatăl i-a dat lui toate în mâini și că de la Dumnezeu a venit și la Dumnezeu merge, 4 s-a sculat de la masă, și-a dezbrăcat haina și a luat un ștergar și s-a încins cu el. 5 După aceea, a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. 6 Astfel a ajuns la Simon Petru. Acesta i-a zis: “Doamne, tu să-mi speli mie picioarele?” 7 Isus i-a răspuns: “Ceea ce fac eu, tu nu înțelegi acum, dar vei înțelege mai târziu”. 8 Petru i-a zis: “Nu-mi vei spăla picioarele în veci!” Isus i-a răspuns: “Dacă nu le voi spăla, nu vei avea parte cu mine”. 9 Simon Petru i-a zis: “Doamne, în cazul acesta, spală-mi nu numai picioarele, ci și mâinile și capul”. 10 Isus i-a spus: “Cel care a făcut baie, n-are nevoie să fie spălat, căci este curat tot. Voi sunteți curați, însă nu toți”. 11 Căci îl știa pe cel care avea să-l vândă; de aceea a zis: “Nu toți sunt curați”. 12 După ce le-a spălat picioarele și-a luat haina, s-a așezat iar la masă și le-a spus: “Înțelegeți ce am făcut eu? 13 Voi mă numiți pe mine: Învățător și Domn, și bine ziceți, căci sunt. 14 Deci dacă eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat vouă picioarele, și voi sunteți datori ca să vă spălați picioarele unii altora. 15 V-am dat un exemplu ca și voi să faceți ceea ce v-am făcut eu vouă”. Cuvântul Domnului
(moment de tăcere)
Cântec
Lector 3
Conștienți de multele greșeli care ne apasă sufletul și de neputința noastră în a duce la îndeplinire tot ceea ce ne propunem, să-i cerem ajutorul Domnului și Învățătorului, rugându-l cu încredere:
Iartă-ne Doamne, iartă-l pe poporul tău și în vecie nu te supăra pe noi.
Înainte de toate, Doamne, te rugăm și noi împreună cu apostolii: spală-mi nu numai picioarele ci și mâinile și capul”. Suntem atât de slabi încât la prima adiere ne pierdem și puțina curăție pe care o avem. Dă-ne mai multă fermitate și siguranță și ajută-ne să rămânem mereu tari în încercările și dubiile care ne macină sufletul.
Iartă-ne Doamne, iartă-l pe poporul tău și în vecie nu te supăra pe noi.
Implorăm, de asemenea, de la bunătatea ta tăria de a ne putea mărturisi întotdeauna și în orice loc credința noastră. Știi prea bine că lumea de azi nu ne ajută deloc în această privință și că ne e foarte greu s-o facem fără a deveni ridicoli în ochii multora. Fă să fim mereu curați, să avem mereu parte de tine, să nu ne sfiim în a ne declara prietenii tăi și dă-ne curajul ca în urma întâlnirii cu tine, să le putem spune tuturor: „Dumnezeu există, eu l-am întâlnit”.
Iartă-ne Doamne, iartă-l pe poporul tău și în vecie nu te supăra pe noi.
Nu-ți cerem, Învățătorule, o credință comodă. Nu vrem să ne ascundem în spatele faptelor noastre de credință și să credem că astfel suntem niște eroi și creștini adevărați. Dorim să fim o flacără care arde de iubirea ta, iar dacă asta presupune jertfă și renunțare, suntem gata să le acceptăm. Ajută-ne să descoperim întotdeauna care este planul tău cu noi și dă-ne puterea de a-l urma, să fim gata în orice moment să facem ce ne-ai făcut tu nouă. R.
Iartă-ne Doamne, iartă-l pe poporul tău și în vecie nu te supăra pe noi.
Te mai rugăm, Doamne, și pentru toți aceia care sunt în îndoială sau indiferență și nu au curajul sau nu vor să te lase să intri în viața lor. Ai milă și de aceștia, și dacă ei nu vor să te caute, vino tu în întâmpinarea lor și transformă-le inima. R.
Iartă-ne Doamne, iartă-l pe poporul tău și în vecie nu te supăra pe noi.
Tatăl nostru…
(moment de tăcere)
Lector 4
Domnul meu, eu cred în tine, dar fă să cred cu mai multă tărie; nădăjduiesc în tine, dar fă să nădăjduiesc cu mai multă speranță. Te iubesc, dar fă să te iubesc și mai mult. Îmi pare rău de păcatele mele, dar fă să am o căință mai puternică. Tu ești Creatorul meu, pe tine te ador. Tu ești Scopul meu, pe tine te doresc. Tu ești Ocrotitorul meu, pe tine te chem în ajutor. Călăuzește-mă cu înțelepciunea ta; apără-mă cu puterea ta.
Doamne, ție îți consfințesc gândurile și dorințele mele, cuvintele și faptele mele, strădaniile și suferințele mele: să fie întotdeauna inspirate și călăuzite de tine.
Dumnezeule bun, dăruiește-mi iubire față de aproapele și tărie față de mine însumi. Ajută-mă să-mi înfrâng senzualitatea prin înfrânare, mândria prin umilință, zgârcenia prin dărnicie, mânia prin blândețe, lâncezeala prin zel. Luminează-mă să înțeleg cât de trecătoare sunt cele pământești, cât de statornice sunt bucuriile cerești, cât de scurt este timpul, ce nesfârșită este veșnicia. Dă-mi harul să mă gândesc cu seriozitate la clipa din urmă și la judecata ta. Ferește-mă de osânda veșnică și deschide-mi porțile fericirii cerești. Amin.
Tatăl nostru….
(Moment de tăcere)
Lector 5
Între sclipiri de-oțel severe, urca Isus, cu umeri grei,
privind mâhnit cu ce durere Îl tânguiau bărbați, femei.
“O, fiicelor, de ce vă strângeți plângând de mila Celui Drept?
Mai bine pentru voi să plângeți și pentru pruncii de la piept.
Căci dacă azi copacul verde e frânt sub fierul ne-ndurat,
cu cât mai hotărât va pierde osânda grea pe cel uscat?”
Dar vorbele pe vânt zburară. Și lacrimile iar s-au strâns.
Trudiții pași din nou urcară între batjocură și plâns.
Pilat, Irod, Ierusalimul, soborul sfântei cârmuiri,
vai, nimeni nu vedea sublimul dumnezeieștii dăruiri.
Cei mari erau orbiți de-ambiții; cei mici de Lege-mpovărați.
Un impostor vedeau slăviții; o victimă, cei întristați.
Isus putea să strige: “Eli, arată-Mă din nepătruns!”
Și-n locul “omului durerii”, în locul Mielului străpuns,
cei din sobor și cei din gloată, privind același trist tablou,
ar fi văzut în El deodată pe cel mai ´nalt, mai sfânt erou!
Dar nu, Isus purta o haină de victimă și impostor.
Ce om ar fi păstrat în taină atâta slavă și-atât dor?
Era a doua bătălie. Isus, nemuritoarea Stea,
trecea în sfânta-I măreție ce nimeni, nimeni n-o vedea. (scurtă pauză)
Cântec: Tu care te numești iubire
Lector 6
În ajunul sărbătorii Paștelui, se mânca mielul jertfit în templu. Cina cuprindea și vin, ierburi aromate și pâine nedospită (de aceea se numea sărbătoarea azimelor). Petru și Ioan erau însărcinați cu pregătirea. Isus a început cina vestindu-și moartea apropiată, dar le-a făgăduit ucenicilor că se vor întâlni din nou în împărăția lui Dumnezeu. În timpul cinei, pâine și vinul au primit o semnificație aparte. Isus a spus că pâinea și vinul sunt trupul și sângele său, semnul dăruirii vieții sale pentru mântuirea lumii. Moartea lui a adeverit noul legământ vestit de profetul Ieremia. Pentru că Isus și-a dăruit viața pentru toți, Tatăl iartă păcatele oamenilor. Celebrarea euharistică este actualizarea cinei de taină a lui Isus cu ucenicii săi.
Lector 7
„În timp ce stăteau la masă, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și a dat-o ucenicilor săi zicând: Luați și mâncați, acesta este trupul meu; apoi, luând potirul, după ce a mulțumit, l-a dat lor spunând: Beți din acesta toți, căci acesta este sângele meu, al alianței, care se revarsă pentru mulți spre iertarea păcatelor. Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua în care îl voi bea cu voi, nou în împărăția Tatălui meu. Și după ce au cântat imnul, au plecat spre Muntele Măslinilor”. Cuvântul Domnului
(moment de tăcere)
Lector 8
Bune Isuse, Tu n-ai voit să ne lași orfani, ci, plin de iubire, ai orânduit Sf. Euharistie în timpul Cinei de Taină, ca să te jertfești neîncetat pe altarele noastre și să fii prizonierul iubirii în Tabernacol. Câtă dragoste și recunoștință Ți se cuvine pentru aceasta! Dar eu Ți le dau?…Cât de nerecunoscător sunt eu față de Tine și cât de mult Te supăr prin păcatele mele, îndepărtându-mă de Tine. Îți mărturisesc numai cu buzele că te iubesc, pe când inima mea e departe de Tine! De câte ori, preabune Isuse, ca și alții, am uitat că Tu ești Dumnezeul atotputernic și că, păcătuind, mă ridic împotriva Ta? De câte ori, pentru un folos trecător, pentru o plăcere oprită, am rupt prietenia cu Tine și am trecut de partea diavolului? M-am lepădat de Tine din frică față de oameni!
Umple-mi inima de teama judecății Tale și stârpește din ea frica și rușinea de oameni când e vorba de împlinirea poruncilor și a sfintei Tale Voințe. Iar de voi avea nenorocirea să Te supăr vreodată, aruncă-Ți privirea milostivă asupra mea și zguduie-mi inima până în adâncul ei ca să plâng amar, asemeni lui Petru, păcatele și necredința mea! De aceea, Te rog să întipărești adânc chipul Tău sfânt în inima mea, cum l-ai întipărit în năframa miloasei Veronica, ca să nu te mai uit și să nu te mai supăr niciodată prin vreun păcat de moarte.
Când Te privesc Isuse, purtându-ți cu răbdare crucea, îmi amintesc de cuvintele Tale „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze”. Dar mi-e teamă, Doamne de crucea pe care mi-o dăruiești. Alungă-mi teama și ajută-mă Isuse să-mi duc cu răbdare crucea și, asemeni lui Simon din Cirene să învăț a Te cunoaște și a Te iubi din ce în ce mai mult.
Slavă Tatălui… de 3 ori
(moment de tăcere)
Lector 9
„Într-o zi, cel rău și Isus stăteau de vorbă. Cel rău tocmai venise din grădina Edenului și se tot lăuda și se ridica în slăvi: „Da, Doamne, tocmai am prins pe toată lumea de acolo de jos. Le-am întins o capcană, am pus momeala pe care știam că nu o puteau refuza. I-am prins pe toți!”. Ce vei face cu ei?, a întrebat Isus. Necuratul a răspuns: Mă distrez! O să-i învăț să se urască, să se abuzeze reciproc și să blesteme. Îi voi învăța să inventeze armele și bombele și să se omoare între ei. O să mă distrez cu adevărat! Și ce vei face după ce te distrezi cu ei? A întrebat Isus. Ohh, o să-i omor, a exclamat necuratul plin de orgoliu. Cât vrei pe ei, a întrebat Isus. Ohh, dar tu nu-i vrei pe oamenii ăștia, nu valorează nimic. O să-i iei și, drept răsplată, ei pur și simplu o să te urască. O să te scuipe, blesteme, și omoare! Doar nu-i vrei pe oamenii ăștia! Cât vrei pe ei, a întrebat din nou. Cel rău l-a privit pe Isus și, glumind, i-a zis: toate lacrimile tale și tot sângele tău. Isus a zis: BINE! Atunci el a plătit prețul.”
Lector 10
Ne-ai creat din iubire! Te-ai întrupat din iubire pentru noi! Te-ai umilit și ai trăit printre noi, numai din iubire! Ne-ai dat Evanghelia și Viața Ta, din iubire. Te-ai răstignit și ai murit pentru noi pe cruce. Toate le faci din iubire! Ni Te-ai dăruit în Euharistie, semnul sensibil al prezenței Tale, pentru ca să ne faci capabili să-L iubim cum se cuvine pe Tatăl, Treimea care e foc și izvor etern de iubire. Tu ești Foc, dar noi, Doamne, suntem reci, poate chiar în aceste clipe. Oare Te mulțumesc cuvintele noastre, dragostea noastră? E rece această dragoste, dar vino, și cu o mică scânteie de a Ta va izbucni un incendiu de iubire. Tu singur poți face acest lucru, căci nimic nu-Ți este imposibil. Din partea noastră, îți e de ajuns o fărâmă de voință ca să răstorni universul. Cum poate fi pace în suflet și în gând, când Tu aștepți ca să vină cineva în Sacramentul Iubirii și totuși nu vine? Mai mult, noi nu știm să Te iubim, să Te vedem, nu știm să Te ascultăm, nu știm să Te recunoaștem. Suntem orbi de-a binelea! Doamne, te rugăm, ajută-ne să te putem înțelege!
Tatăl nostru…
(moment de tăcere)
Cântec
Lector 11
Isus a spus ucenicilor săi: Dacă vrea cineva să vină după mine, să renunțe la el însuși, să-și ia crucea și să mă urmeze. Pentru că cine va voi să-și salveze viața, o va pierde; iar cine-și pierde viața pentru mine, o va salva. Ce i-ar folosi omului de ar câștiga lumea întreagă, dacă apoi și-ar pierde viața? Sau cu ce preț ar putea omul să-și cumpere din nou viața? Cuvântul Domnului.
Cuvântul Domnului
(moment de tăcere)
Lector 12
Isus cheamă la el sufletele zicând: „Luați jugul meu asupra voastră (…) căci jugul meu e plăcut iar povara mea ușoară“ (Mt 11,30), dar pe de altă parte ne vorbește despre purtarea crucii, ceea ce presupune suferință, și încă grea, căci crucea era în timpul lui Isus o cumplită osândă. Cum poate fi deci purtarea crucii un jug bun și o sarcină ușoară?
Omul din firea lui se îngrozește de suferință. Mulți își închipuie că viața creștinească, trăită în plinătatea ei, ar fi o viață monotonă și tristă, lipsită de bucurii, o viață de rob. Ei nu știu însă câtă pace și bucurie se ascunde sub această aparență. Nu știu pentru că nu au încercat să o pună în practică spre a-i gusta ascunsa fericire. Aceștia sunt de compătimit pentru că, deși ei fug de cruce, nu o pot evita. Viața omului este întotdeauna un șir de greutăți ce nu pot fi evitate, și trebuiesc învinse de renunțări fără de care nu se poate realiza nimic temeinic în viață.
Toate acestea, în sine amare și triste, devin însă ușor de purtat când sunt primite și îndurate în unire cu Dumnezeu, în spirit creștinesc de iubitoare supunere la încercările vieții, văzând în ele expresia voinței lui Dumnezeu a cărui înțelepciune și iubire părintească nu lasă niciodată pe copiii săi împovărați mai mult decât este necesar binelui lor sufletesc și de cât pot îndura slabele lor puteri.
(moment de tăcere)
Lector 13: “Eli!… Eli!…”
Deodată… c-un fior… mulțimea și-a-ntors privirile spre cer.
Un nor umbrise înălțimea? Un fum călătorea stingher?
Ba nu. Dar pe întreaga zare o neagră taină se urzi,
o stranie întunecare, un miez de noapte-n plină zi.
O umbră ceru-ntreg cuprinse ca un potop de lilieci.
Și-ndată soarele se stinse și dispăru ca pentru veci.
În întunericul de smoală porni un vânt fremătător.
Era o noapte ireală ca un sfârșit al tuturor.
Zadarnic gloata de pe culme își ațintea privirea sus,
căci nu erau alți ochi pe lume să vadă ce vedea Isus…
Mai mulți decât nisipul mării, mai repezi ca un uragan,
punând un scut asupra zării din mii de ciucuri de catran,
gigantice oștiri de duhuri, în focul luptei cel mai greu,
se-ngrămădiseră-n văzduhuri între Isus și Dumnezeu.
“Ești vinovat!” striga oștirea. “Da. Vina tuturor căzu.
Dar Tu, purtând nelegiuirea, de toate vinovat ești Tu!
Asupra Ta e-acum minciuna și ura ce-a domnit mereu.
Ești vinovat pe totdeauna și despărțit de Dumnezeu!
Mândria, cugetul fățarnic, pe toate-asupra Ta le-ai luat.
Zadarnic Te mai rogi! Zadarnic! Ești vinovat! Ești vinovat!…”
“Eli! Eli!…” se-aude-n bezne. “Eli! Lama Sabactani!…
Străpuns în mâini, străpuns în glezne și fără Tine cât voi fi?
Eu nu mai sunt decât un vierme privit cu silă și strivit.
Dar cum să uit că-n slăvi eterne Tu M-ai născut și M-ai iubit?
Ci Eu, Adam al înnoirii, Te chem și strig împovărat:
De toată vina omenirii, Părinte, da, sunt vinovat!”
O rază și-a adus cuvântul asupra umilitei frunți.
Se zguduie acum pământul. Se sfarmă stâncile în munți!
S-a despicat catapeteasma și locul tainic s-a deschis!
Și-alungă demonii fantasma. Și șterge bezna ca un vis.
Din nou se luminează bolta. Vibrează soarele-n etern!
A șasea luptă pe Golgota a smuls zăvorul către cer!
(scurtă pauză)
Lector 14
Isuse Blând și Milostiv, de câte ori nu caut mângâiere la oameni în loc să vin la Tine, Izvor al tuturor mângâierilor! Un cuvânt blând, o privire plină de milă din partea Ta, face mai mult decât toate mângâierile lumii. De acum înainte voi alerga în necazurile și suferințele mele sub crucea Ta, ca să fiu mângâiat, pentru ca Tu, ascultând de Tatăl până la moarte și încă moartea pe cruce, ești capabil să mângâi și să ajuți pe oricine.
Bucură-te și te veselește sufletul meu dacă înduri suferințe și necazuri în această vale de lacrimi, căci va veni și pentru tine ziua triumfului și a învierii, când vei intra în slava cerească și vei primi cununa drepților din mâna Mântuitorului tău.
Îți mulțumesc, Preabune Isuse, pentru tot ce am dobândit până acum prin jertfa și suferința Ta pe cruce. Binecuvântează-mă înainte de a părăsi acest sfânt lăcaș și fă-ne părtași de nesfârșitele merite ale Patimii Tale Preasfinte, ca să te preamărim cu toții, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru…
Rugăciunea credincioșilor
Lector 15
Fraților, Mântuitorul nostru, descoperindu-și mărirea, a chemat toate popoarele la mântuire. Să-l rugăm să ne lumineze pe toți cu harul său spunând:
- Cristoase, lumina Tatălui, luminează lumea!
Tu care te-ai arătat în trup omenesc, sfințește rugăciunea și munca noastră, pentru ca să aducă roade veșnice. R
Tu care ai putere asupra cerurilor, ferește-ne de orice păcat și de orice greșeală, pentru ca să dăm mărturie despre harul pe care ni l-ai dăruit. R
Fă să strălucească asupra noastră lumina iubirii tale. Înțelepciunea ta să inspire proiectele și faptele vieții noastre. R
Fă să păstrăm în inima noastră, să medităm și să punem în practică cuvintele tale, imitând-o pe preasfânta ta Mamă. R
Lumina noastră să strălucească înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele noastre cele bune și să-l preamărească pe Tatăl, care se află în ceruri. R.
Reînnoiește credința în toți creștinii, învață-ne să recunoaștem prezența ta în biserică și în orice om. R
Arată celor aflați în agonie, lumina iubirii tale și primește pe frații noștri răposați în fericirea veșnică a cerului. R
Tatăl nostru..
Să ne rugăm
Doamne prin Euharistie, tu ai dat oamenilor hrană și băutură pentru suflete și lumina care săi conducă la mântuire. Dă-ne te rugăm, tăria harului tău pentru ca întăriți de pâinea care ne-a fost dată pentru viața lumii, să putem parcurge viața în dreptate, caritate și pace. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
Cântec: În fața Ta, Isus iubit…
Lector 16
Litania în cinstea preasfântului Sacrament:
Doamne, miluiește-ne,
Cristoase, miluiește-ne,
Doamne, miluiește-ne,
Cristoase, auzi-ne,
Cristoase, ascultă-ne,
Tată din cer Dumnezeule, miluiește-ne pe noi,
Fiule, Răscumpărătorul lumii Dumnezeule,
Duhule Sfânt, Dumnezeule,
Sfântă Treime, un singur Dumnezeu,
Isuse, Pâinea vieții,
Isuse, Om și Dumnezeu,
Isuse, ascuns în Sfânta Taină,
Isuse, rămas în mijlocul nostru,
Isuse, Mielul nostru pascal,
Isuse, jertfă de ispășire pentru păcatele noastre,
Isuse, izvorul oricărui har,
Prin a doua ta venire, mântuiește-ne pe noi,
Prin învierea și înălțarea ta,
În ziua judecății,
Noi sărmanii păcătoșii, te rugăm ascultă-ne,
Ca să ne întărești în credință,
Ca să ne ajuți să vestim moartea ta,
Ca să ne sprijini în proclamarea Învierii Tale,
Ca să trezești în noi dorința de a lua parte la ospățul tău,
Ca să ne unești la masa ta,
Ca nimeni dintre noi să nu te trădeze,
Ca să cunoaștem căile tale,
Ca să parcurgem drumul vieții întăriți de hrana lăsată de tine,
Ca să binevoiești a ne conduce la ospățul vieții veșnice,
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, iartă-ne Doamne,
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, ascultă-ne, Doamne,
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, miluiește-ne pe noi,
Să ne rugăm:
Doamne, Isuse Cristoase, tu care ne-ai lăsat în sacramentul Sfintei Euharistii, amintirea suferințelor, morții și învierii tale, ajută-ne te rugăm, să cinstim cu vie credință și cu mare iubire sfintele taine ale Trupului și Sângelui tău ca să avem parte necontenit de roadele răscumpărării tale. Tu care viețuiești și domnești în vecii vecilor. Amin.
Cântec: Ostie preasfântă
- Ostie preasfântă, Dar din cer venit,
Umilit îți cântă, Sufletu-mi uimit
R. Închinare ție, în orice moment
O Isuse-ascuns în sfântul sacrament.
- Te ador Cristoase, Miel dumnezeiesc,
Și-n cântări pioase Vreau să te slăvesc
- Cinste și mărire Fie ne-ncetat
Celui ce-n iubire, Hrană ni s-a dat
† În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Amin
